sa vina praful s-aseze
hartia goala de pe masa!
m-as simti mai bine daca
nu s-ar mai holba acru,
intr-un spirit atat de
comunitar, in piept.
sa fiu print, tot cersetor
as ajunge in colt, in afara,
mi-ar patrunde praf in ureche
si-as cere un fir de auz
in colt, in afara:
nimeni nu mi-ar da
si-l cred...
printese, n-am nevoie;
prea multe, putine, se tin
scai dupa calul din grajd-
are praf mai mult pe maini
si-n copite ursuze doar cuie.
dar is cuie, si nimic altceva!
eu n-am,
ce sa faca un hoinar cu ele.
caci mai bine sa ma gadile
iarba murdara, cu verdele ei,
in talpa sa-mi cante, sa doara
carnea pe mine, si sangele-n vene
sa rupa taina din jur, s-o agate
de-o apa statuta si rece la fata.
imi place durerea?
nu, doar gustul amar
istovit din fir in fir
de praf.
n-am ce mai ganguri:
mai sarut o gura de pamant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu