mi-ati taiat capataiul
si sabia-ti purtat-o in drum!
pe jos, pe sus...
am murit cu moartea de mana
si-avea ochi frumosi.
si-am vrut doar sa stau
si-am vrut doar sa plec
nimic altceva
nimic fara sens.
mi-ati facut cu mana.
aduceau ei, taranii,
cuprinderea vorbei
intr-o noapte ca asta,
iar lacul vuia nestatornic,
vroia tihna-
in timp ce eu cautam
o floare, sa fie perfecta.
si erau copacii plini,
ciresii de-abia-nfloreau,
si cadeau, toate...toate.
acum
mi-am gasit linistea,
n-o intreb, nu ma-ntreaba.
dar pana cand?
pe jos, pe sus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu