ceasul tot licare puncte ciudate
ma-ntreb, nu-mi raspund, oare e noapte?
si ma rog pe deal si la flacari
ma uit;
si in flacari uit tot ce-am iubit,
in lanturi pun dorul, gol, dezvelit.
gropile rancede par c-au slabit
vanturi razbat si se urca pe zid
cad scarile rupte, tocite de pietre,
si gandurile sapa, slute si drepte:
lumea-i facuta din caramizi scunde
cu fruntile late,
care se uita in zare, sa se vada
si nu asteapta nimic
decat o banala revolutie.
intrebari si revolta,
ce-a fost azi? ce zi ciudata?!
auzi?
ia asculta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu