m-am nascut strain pe pamanturi reci
si cuibul meu era departe
citeam culori pe locul meu de veci
rataceam orb si era noapte.
doar umbre lungi se mai jucau
si chinul se lungea cu ele
apus si rasarit, nu mai erau,
doar soapte si cuvinte grele.
balteau nuferii, si-adormeau
zbor de nea fericea orizontul
doar urme si praf mai erau
si toate, ele, vesteau inceputul.
si credeam ca inima-i doar una
cum ca oamenii-s doar ganduri,
totusi,
ca luna de pe cer, niciuna,
iar astea-s doar pamanturi.
ascultam vantul, s-apara,
iarba se-mpletea, si-ardea,
curgeau lin picurii de seara
cenusa, senin, se pierdea.
statut pe-o piatra de drum
astept drumetii sa treaca,
bat jarul si nu-i decat fum,
rad ultima ploaie intreaga!
m-am nascut pe pamanturi seci
si cuibul meu, pierdut, printre ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu