nimeni

subiectul...
varianta recursiva a infinitului
este tinderea la 0
o liniste profunda
concentrata in turbulente acvifere.

concluzia...
sinteza broastelor de uscat
ce s-au adunat in lac
e un cocostarc cu ciocul stramb
cu ochii mari si nas natang.

pretul barilului de petrol
a luat globul in picioare, ocol,
a crescut astronomic
la fel ca apa, nevrotic-
e mai scumpa,
si nu vrea sa se vanda.

ultima stire...
secera fire de iarba oglindirea.
in puturi adanci, sapate in piatra,
scapatata de sens e privirea;
iar se primbla smerenia-n pacat,
si e seara.

te mint
te iubesc
te mint
te urasc

un crampei de hartie, cu rasete-n dungi
ragaz de o soapta te lasa sa-ndrugi
cu pasi-mi calcand.
de-ar fi cuvintele vanturi si ploi,
flori multe si ganduri, ape, strigoi
s-ar scrie in pamant!

apropo...
m-a sarutat si gura de pamant
cu ciuperci negre, vasc si licheni
si-atunci mi-am spus cine sunt:
habar n-am?!

in care, apa se strange
si noroiul se curge
pe sine
dim mine in sange.

si mereu imi spun
ca de-as vrea ceva
pe nimeni as lua, sa se
petreaca in mine.