pentru semnele ramase pe zid,
ma resemnez in rit ciudat
pe-o ranceda taratura din lemn.
rup hainele de pe jos si sfasii
candelabrele aspre de pe ceruri.
farmat in spasme de praf,
scapar crapaturile de pe jos.
suprem refugiu mi-am adus in dar
si-acum ii zambesc nepasator.
inca se mai sterg grasimile din var,
am totul sus si jos. Amin! si mor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu