imi droghez venele de cand eram copil de tata
imi cantaream mainile ingrozite si murdare
in tarana uscata, cautand gauri ce duc
de partea cealalta a pamantului.
nu cutez sa ma gandesc la ce va urma
o stiu deja, iar degetul pervers
din gura mea, din sangele meu,
cel care-mi ascunde tristetea
de o parte si de alta a sevrajului
arata el cutezator spre mine.
ma-nspaimanta fiorii, ei, aceeasi
pe care-i cunosc deja ...
cenusiul oare sa fie enigma
atotstiutoare ...
ascult inima si pun simturile
pe orice misca ...
le simt vibratia pana-n iad si-napoi
pana-n suflet si de-aici iarasi in jos.
acum mi-as rupe ochii si pielea
si le-as punen fatza mea ...
sa le stiu acolo dara sa nu le simt,
doara sa le aud ... sa le aud
cantarindu-mi nepotrivirea...
deplang seninatati ascunse
printre gratii putedre de beton
mi-a degerat glasul...rapus
de propria-i recidiva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu