ratacite, cuvinte sarace tresar
sub umbre ce zac in vraja amara,
iar campuri de flori se trezesc
se cuprind, se deschid, ca sa moara,
si dune de morti imi zambesc...
m-am nascut dintr-o palma
de cer si pamant, acolo,
fara macar eu sa stiu
ne-invatat, sa cobor si sa urc
pe o scara.
si-acum , aici, imi zvarl,
coplesit de dulcea povara,
hoitul in santuri de beton
sunt mort; e zi, e afara.
fire de iarba uscata ma imbata,
miroase a nufar, si e seara.
doar cenusa din urma se-astupa,
pare-mi c-a murit aici, o armata!
curata, apa imi spala piciorul,
vanataile-mi curg sfioase pe spate
doar sangele-mi mai plange amorul,
iar mainile groase zac resemnate.
hei, tu, cel de-acolo, ce cauti
aici?
tu nu vezi ca santul e-al nostru?
imi ridica vocea un creier si latra:
ce, ti se pare ca suntem prea mici?
credinta-i raspunde
si vrea-mi starvul
sa iasa din transe.
dulaii miros parfumul:
bine, daca zici tu,
sapa-ti groapa,
neşansa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu