Desenez imperii
Pe o bucată de hârtie
Şi florile de lotus
Nu se mai deschid.
Îmi număr anii
În vise de nisip,
M-am dus-
Pribeag sosit.
Şi-odată cu mine şi
şi…?
Şi întrebarea se-ntreabă
Prin buzunare … de răspuns.
Şi-ntr-un sfarşit nu găseşte
Decât bucata de hârtie
Pe care-am cucerit
Bastioane de Infern.
Şi scris-a pe hârtie
Cu semne slugarnice:
Răvaşă blestemată
S-a deschis în terestru;
Absurdul a fost acceptat
Şi păcatul iertat
Menisc…
Privit de jos în sus,
Libertate!
Înţelepciune mult râvnită
S-a aprins în abstract
De celest…
Absurdul nu există
Păcatul e inexistent
Menisc…
Privit de sus în jos,
Captiv!,
M-a corupt în
Criză de timp
Neîntreruptul destin
Să iubesc pătimaş
Pătimaşul frumos.
Dar răvaşe se revoltă,
Şi anunţă-n imperii
Să se rupă hârtia,
Să mă numesc nebun,
Nebun după nebunia
Florilor de lotus.
Dar toţi nu suntem
Oare nebuni?
După flori şi dame
Ce-alese răsar,
După furnicaturi
În ureche şi-n creier
De ritm,
După viaţă şi moarte;
Iar eu recunosc,
Dupa frumos
Sunt nebun!
Şi la ce bun
dacă
Nebunul nu se vede
Decât în alb-negru
Color?!
Punctul e prea punct
Ca să se mai scrie
Alte puncte în el…
Aşa e, de ce
Nu m-am gandit
Să mă fi tocmit?
Troc:
Flori de lotus
Pe timp
Contemporan
=ceas,
sună la fix.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu