degetele, ele, ma duc neincetat
la poarta la el, si eu bat
sa-mi deschida, sa lepad, sarac,
un strigat la cer; el ma trimite
sa zac...
e joi, si bucatele curg pe masa
toti, iti suntem astazi acasa!
unul de unul, doi dupa doi, amor
de vinuri rosii, alese, nor dupa nor.
se ridica toate paharele-n capat,
in scrum,
si le strang, le pun o mie, gramada
si le ard, in spini, ei, se cununa
in cercuri inganate de lanturi, in zala
plecat-am pe drum, pe care, oare,
acum?
imi iau linistea in tropot de talpi
asudate, caci tepi ingroziti am calcat,
si gandurat, pe strazi putrede, pustii,
sugrumate,
ma leg de gunoiul ce nu ma lasa sa ard.
un vuiet, si el saracit de durere
cutreiera trotuarul dospit, in catare
de slugi pangarite si ele, de veghe;
ma spurca, ma urla, ma da la o parte.
cad rasucit pe o coaja de zid
ce plange si fierbe in vopsea si acid
ma rage un suflu rece de aer uscat
se lipeste ochiul in var si cuprinde
si cuprinde toata raceala in nari;
sangele urca, se scurge, coboara
truda si povara-nghetarii alearga
si tipa, si urla, se-ndreapta in apa.
imi las fata acolo, lipita-n mortar -
doar pasi-mi de tina se-aud ascultand
iar fiare ce cobor si se frang in amar,
tradeaza copacii goi, asudand.
frivol, mai scurtez o buna parte
din mine
si ajung de partea cealalta, in van
ma trezesc si incerc sa gasesc
alt eu, pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu