“Iubeste-ma bine”, spunea Damien Rice intr-unul din minunatiile sale.
Pe de alta, parte Praga il scoate din minti.
N-am inteles niciodata de ce ma tot rup in doua, cand e vorba de iubire. Iar de iubit bine nici nu-mi pot aduce aminte. De asemenea sper sa vad Praga, dar visez cam mult …
Pe mine muzica ma rapeste si ma duce intr-un loc in care ticaitul aduce reverbul sau catre mine. Iar eu il primesc ca si dar nepretuit.
Ma pregatesc mereu de razboi, si nu stiu de ce o fac, dar nefiind nimeni sa-mi primeasca furia, arunc palmele nedospite inspre mine. Si se lipesc, pana la urmatoarea flacara de razboi.
Inca n-am gasit ce cautam, si probabil n-am. S-o fac fara stirea destinului, ar fi inselaciune curata.
Aceste ziduri din mine mi-au sapat mormant adanc. Spre norocul meu, Pamantul e rotund. Din cand in cand, zambesc si pentru mine, e darul meu pentru cei ce ma iubesc, si mai ales pentru cei pe care ii iubesc.
Cand ma uit pe geam, pe drum, si-l vad gol, as sfasia tarana pana la zenit.
Stai numai sa ies pe partea cealalta, si n-am sa renunt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu