Nu vreau sa par sinistru dar in nenumarate ocazii am incercat sa ma complac crizei de identitate si sa-mi pierd curajul, si-asa putin, de a fi eu, sau poate oricare altcineva.
Nu cunosc pretul vietii si cateodata lucrurile astea ma inspaimanta, si ma doboara. Eu, mai inainte de toate, pretuiesc timpul, dar timpul, ca si notiune abstracta si absolut subiectiv- relativa a fost propus rasei umane nu pentru a contempla la ratiunea de a fi ci pentru a trai ratiunea de a fi. In acest caz, total particular, ma refer la lucrurile marunte si fara importanta. Care sunt astea?! Aici m-am cam pierdut.
Depinde. Uite, de exemplu, am gandit mare si fara sa-mi dau seama, am ajuns sa fiu mic. Aici a intervenit societatea si felul ei de a-ti servi senzatia ca pulsezi.
M-am gandit la crima, pedeapsa, zambet, iubire, dispret, frica, necuvinte, atingere, sclipire, patos, regret, pervesitate, patima, uitare, neputinta, iubire, ura. Le-am trait pe toate, sau cel putin asta cred. N-am inteles inca faptul ca eu sunt unul, si ele, pretioasele aspecte ale vietii, sunt multe si grele,si amare si mai ales grele. Acum insa, mi-e frica sa recunosc ca sunt pierdut. Duc singur lupte insuportabile, cu mine insumi.
Daca ar fi stiut cineva cate crime am facut fara scuza, m-ar plezni ca sa ma trezesc.
Lasand insa vantul sa culeaga ce mi-a mai ramas, te intreb pe tine ce te face sa ticai. Mereu m-am intrebat asta, cu sau fara voia mea. Din pacate am un creier confuz care gandeste mai mult decat poate. Din pacate … Din fericire imi simt regasirea aproape- si ca sa nu uiti, te mai intreb odat’ ce te face sa ticai. Da, pe tine …
Stii doara ca este extrem de important in minunatia asta de viata sa ticai. Cum, dara nu stii … Nu sa-ti ticaie inima sau ceasul, astea sunt neimporatante. Sa spui cu ochii pe cer, eu ticai. Eu, adica tu, am picioarele in tarana, printre fire de iarba pustii, ticai odata cu stelele. Stii ce, declar in unanimitate ca iubirea nu exista, e doar un tragic cuvant inventat pentru noi, cei pierduti. Dar exista ticaitul. Nu e iubire, adica simtamant si nici onoruri si salve indreptate catre ratiune, este trupul gol al unui zeu ratacit printre stele.
Stii tu, intalnesc multe zambete, de cele mai multe ori incarcate de eroism social, fara responsabilitati interioare. Eu m-am chinuit sa zambesc in poze si nu am reusit, imi iese un fel de crancet stupid. In fine, ramasesem la faptul ca tu nu zambesti destul. Nu numai pentru tine, ci si pentru altii. Eu, si asa pierdut, inca incerc sa fac asta. Ce-ar fi sa incerci …
Stiu, e stupid si ridicol, dar, revenind la ticait, zambetul sincer e combustibilul. Orice are nevoie de combustibil, e o lege a naturii. Chiar si eu am avut. Am 3 benzinarii in zona unde locuiesc. Si ca sa vezi am uitat sa ma incarc. Stupidul de mine … Voi sa nu faceti una ca asta.
Fir-ar, m-am pierdut in detaliii …. hai pe maine seara, ca da mai bine la public. Sa fiti iubiti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu