picturile murdare sunt moi pe-afara.
sunt inundate de frica si sentiment putred.
am vrut sa cred ca voi intelege,
pulsul luminii stangace, ce sare,
pe ascuns, in fiecare clipa
prin mintea mea ...
ultima strigare a unui om rupt.
si asta imi scrie pe suflet,
si apoi pleaca.
si sare inapoi in clipa urmatoare,
sa culeaga fericirea de pe margini.
in final, nu-i decat zbor,
si rani adanci cu purpur la zenit.
nu-i decat singur trup si gol
resentiment, cu strigat sfasiat de vina.
"Sunt un punct pe cer stingher
... zambit un nepasare!"
ps: pentru stres. e timpul sa dormim ... e noapte si e buna de visat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu