toti cei cu privirile in pamant
renasc intrebarile
si se dau cu ele de pereti.
toti cei fara de priviri
nasc raspunsurile
si le strivesc de podea.
toti cei cu urechile peste ceruri
respira aerul greu din plamani
si-l revarsa peste ape.
toti cei cu timpanele insangerate
se-n-tampla sa moara sufocati
si se zbat pana ce baltesc
pamantul.
privirile staruie ...si
...ei nu se mai ridica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu