Nu mai au spicele taine,
În vremuri de toamnă însorită -
Iar poeţii fără rimă, îngânaţi,
Se uită la bălţi cum se risipă.
Chipurile, gri, afundate-n namol,
Sunt suflate-n dar de noapte,
Să scalde câmpiile rugină.
Să rupa tăcerea, s-o înşoapte.
E mereu aceeaşi zi din ani,
E toamnă.