Pagini

09 septembrie, 2011

Câteodată, atunci când plâng.

Nu mai au spicele taine,
În vremuri de toamnă însorită -
Iar poeţii fără rimă, îngânaţi,
Se uită la bălţi cum se risipă.

Chipurile, gri, afundate-n namol,
Sunt suflate-n dar de noapte,
Să scalde câmpiile rugină.
Să rupa tăcerea, s-o înşoapte.

E mereu aceeaşi zi din ani,
E toamnă.

2 comentarii:

Maria spunea...

Foarte frumos poemul. E scris de tine?

proteus spunea...

Multumesc pentru apreciere! In ceea ce priveste intrebarea, dap, tot ce citesti si nu e Haiku(aceste fiind scrise de SnowFall) sunt ale mele.