Pagini

26 mai, 2011

Monolog omului din mine

Sunt eu, cu timpul scurs prin trup si apa
Si vantul rupt peste durere si oasele pustii,
Si sunt doar eu, cersetor la vama
Umblator al secilor campii.

Sunt amator de zambete si clovn,
Si clovn tamp cu lacrimi ude.
Corn cu inorog in frunte,
Toate au fost, si toate-s duse.

M-am revazut acum mult timp
Pe cand sarutam adanc fara sa stiu
Si cotrobaiam prin tinereti zidite.

La naiba cu tineretea, sunt inca tanar
Si visez inca, si inca sarut ...
Ce-i drept cu rost ascuns
Si lacrimi seci fara raspuns.

Hai sa nu mai pierdem timpul.

Nu-mi vorbi, nu mai spune nimic
Am sa-ti vorbesc eu, cel cu pacate,
Cel cu bucuria unui suras,
Al altui suras, al altui om.

Am uitat sa ma ascult si m-am pierdut
Printre scrum si fumuri de de-altadat'.
Inca deplang seninatati ascunse
Inca mai cersesc speranta ...
 
Omului din mine.

Niciun comentariu: