si eu visez!

as vrea sa fiu doar un om
pe o plaja plina de oameni
as vrea doar sa fiu un caine
pe o plaja plina de oase
de carne, de oase, de sange
de oameni.

as vrea doar sa fiu un cuvant
prins intr-o sticla
pe o pagina goala
as vrea doar sa fiu un tricou,
ud pe o femeie
in mijloc de vara.

n-as vrea decat un nume
sa-l cant,
n-as vrea nimic altceva
decat marea sa-mi dea
...un nume.

stare de fapt(II)

si drumul imi pare ca e stanca
si nameti de flori, copacii goi
despuiati in radacini prafuite,
se uita la mine si tac ...

alerg stanjenit de incaltarile ude
si lumea se-nvarte in loc, sta la panda
urc rugul in picioarele strambe
si mainile-mi dau sa-l apuc de capat.

si capat sa-l cobor si sa-l urc
mai apoi sa-l indoi si s-agat
lemnul ars de stalpii de lut din padure
s-atarne el, rugul, in toate partile

cerului!

si l-am prins!
dar mainile-mi tremura in ulcele
si-s pline cu apa din incaltarile ude.
de maini retezate si capete sparte
sunt legat pretutindeni, de rugi,
de pacate,
iar parul mi-atarna pe rug.

stare de fapt(III)

ratacite, cuvinte sarace tresar
sub umbre ce zac in vraja amara,
iar campuri de flori se trezesc
se cuprind, se deschid, ca sa moara,

si dune de morti imi zambesc...

m-am nascut dintr-o palma
de cer si pamant, acolo,
fara macar eu sa stiu
ne-invatat, sa cobor si sa urc
pe o scara.

si-acum , aici, imi zvarl,
coplesit de dulcea povara,
hoitul in santuri de beton
sunt mort; e zi, e afara.

fire de iarba uscata ma imbata,
miroase a nufar, si e seara.
doar cenusa din urma se-astupa,
pare-mi c-a murit aici, o armata!

curata, apa imi spala piciorul,
vanataile-mi curg sfioase pe spate
doar sangele-mi mai plange amorul,
iar mainile groase zac resemnate.

hei, tu, cel de-acolo, ce cauti
aici?
tu nu vezi ca santul e-al nostru?
imi ridica vocea un creier si latra:
ce, ti se pare ca suntem prea mici?

credinta-i raspunde
si vrea-mi starvul
sa iasa din transe.

dulaii miros parfumul:
bine, daca zici tu,
sapa-ti groapa,
neşansa!

cu penelul in teaca

hartii albe si goale
se uita crucis inspre mine;
in mine se-ntrupeaza idile
de ganduri goale, meschine.

mi-am pierdut firea in zile
ce uita adesea de tine
si trec ne-intrebate, senile
urland cand, unde, cine?

si-acum stau alungat
de idei neiertat,
in fata celor nescrise
scrie-le-voi eu, in vise!

Psihologia unui nebun - tratat asupra identitatii umane(Un momento de respiro)

Sunt intins la pamant, cu rasuflarea standa in nepasare.parca plamanii nu mai vor sa-mi dea mult doritul oxigen.inima nici ea nu mai bate, stingandu-se intr-o groaznica liniste ;parca o aud : tic-tac,tic-tac,tic…..tac…..tic…tac….tac…tac.sangele imi ingheata instantaneu. Desi sunt cuprins din cap pana in picioare de tentaculele oboselii, din sfera mai iese un altul, mai mare si mai sclipitor.si cat ai clipi, daca mai ai cu ce,imi patrunde adanc in craniu, dar fara sa-i pricinuiasca vreo rana.pur si simplu s-a fluidizat si s-a contopit cu trupul meu, controlandu-l.nimic nu mai curge prin venele de sange cristalizat, decat lumina, una care ma face sa ametesc.ii dau satisfactie :
Eu :sunt…sunt obosit !
Si oboseala asta ma arunca undeva,intr-un colt intunecat al hotarelor dintre viata si moarte, dintre a fi si a nu fi.
Ma patrunde secunda de secunda , clipa de clipa pana in maduva oaselor,pana in maruntaiele corpului si cel mai important pana in rarunchiile inimii.si ea a obosit.oboseala se intinde neincetat, plagă visurilor mele.si ma intreb de-i vis ori realitate caci frica m-a cuprins din nou :
Frica :buna copile al desertului meu !ce-ai mai facut de cand nu ne-am mai vazut ? aha…. !deci pana la urma te-a prins din urma,ca mai devreme ma intreba incotro ai luat-o.si eu, ca cetatean onorabil al acestui univers al tau i-am aratat drumul pe care ai fugit. .
Eu :iarasi tu !?desi sunt complet…aaaah…cred ca paralizat, si totusi nu mi-e frica. Da, o spun cu tarie : nu mi-e frica!

Personalitas sub semn de ?

Desenez imperii
Pe o bucată de hârtie
Şi florile de lotus
Nu se mai deschid.
Îmi număr anii
În vise de nisip,
M-am dus-
Pribeag sosit.
Şi-odată cu mine şi
şi…?

Şi întrebarea se-ntreabă
Prin buzunare … de răspuns.
Şi-ntr-un sfarşit nu găseşte
Decât bucata de hârtie
Pe care-am cucerit
Bastioane de Infern.

Şi scris-a pe hârtie
Cu semne slugarnice:
Răvaşă blestemată
S-a deschis în terestru;
Absurdul a fost acceptat
Şi păcatul iertat
Menisc…
Privit de jos în sus,
Libertate!

Înţelepciune mult râvnită
S-a aprins în abstract
De celest…
Absurdul nu există
Păcatul e inexistent
Menisc…
Privit de sus în jos,
Captiv!,
M-a corupt în
Criză de timp
Neîntreruptul destin
Să iubesc pătimaş
Pătimaşul frumos.

Dar răvaşe se revoltă,
Şi anunţă-n imperii
Să se rupă hârtia,
Să mă numesc nebun,
Nebun după nebunia
Florilor de lotus.

Dar toţi nu suntem
Oare nebuni?
După flori şi dame
Ce-alese răsar,
După furnicaturi
În ureche şi-n creier
De ritm,
După viaţă şi moarte;
Iar eu recunosc,
Dupa frumos
Sunt nebun!
Şi la ce bun
dacă
Nebunul nu se vede
Decât în alb-negru
Color?!

Punctul e prea punct
Ca să se mai scrie
Alte puncte în el…

Aşa e, de ce
Nu m-am gandit
Să mă fi tocmit?
Troc:
Flori de lotus
Pe timp
Contemporan
=ceas,
sună la fix.

motivul urlatorului(hartia I)

la intersectia din strada D
la celalalt capat al lumii
se tot invart soimii sa ma prinda;
"e verde pentru toti"
spune destinul de serviciu.
sa se-mbulzeasca-n chaos
si mai multe nu
daca urlatorul nu le-ar crapa
urechile...

gata, pasii s-au oprit
pe trecerea de pietoni-
incotro o s-o apuce
urlatorul, nu stiu;
se duce s-adoarma pe banca,
chiar de langa fantana cu flori.

scoate una impermeabila serpentina.
si fara sa mai prinda vreo rasuflare
de-a urlatorului
se arunca nebuna in autostrada.
urlatorul e impacat cu sine
si cu intersectie
si cu serpentina cu tot
dar banca-i tot rece
chiar cea de langa fantana cu flori.

motivul urlatorului

degetele, ele, ma duc neincetat
la poarta la el, si eu bat
sa-mi deschida, sa lepad, sarac,
un strigat la cer; el ma trimite
sa zac...

e joi, si bucatele curg pe masa
toti, iti suntem astazi acasa!
unul de unul, doi dupa doi, amor
de vinuri rosii, alese, nor dupa nor.

se ridica toate paharele-n capat,
in scrum,
si le strang, le pun o mie, gramada
si le ard, in spini, ei, se cununa
in cercuri inganate de lanturi, in zala
plecat-am pe drum, pe care, oare,
acum?

imi iau linistea in tropot de talpi
asudate, caci tepi ingroziti am calcat,
si gandurat, pe strazi putrede, pustii,
sugrumate,
ma leg de gunoiul ce nu ma lasa sa ard.

un vuiet, si el saracit de durere
cutreiera trotuarul dospit, in catare
de slugi pangarite si ele, de veghe;
ma spurca, ma urla, ma da la o parte.

cad rasucit pe o coaja de zid
ce plange si fierbe in vopsea si acid
ma rage un suflu rece de aer uscat
se lipeste ochiul in var si cuprinde

si cuprinde toata raceala in nari;
sangele urca, se scurge, coboara
truda si povara-nghetarii alearga
si tipa, si urla, se-ndreapta in apa.

imi las fata acolo, lipita-n mortar -
doar pasi-mi de tina se-aud ascultand
iar fiare ce cobor si se frang in amar,
tradeaza copacii goi, asudand.

frivol, mai scurtez o buna parte
din mine
si ajung de partea cealalta, in van
ma trezesc si incerc sa gasesc
alt eu, pe tine.

Akisame (Haiku)

Pierdut între nori
Rămâne răsăritul -
Ploi de neoprit.

Kareno (Haiku)

Un plop veştejit
Sub văzduhul înstelat -
Totul e pustiu.