Nu, nu ma poti auzi acum ...
Au trecut calatoarele peste mari,
Si-au ratacit oglinda in mare.
Zambesc viteaz pulbere trecutului.
Si ascund sa nu ma vada peste ceruri,
Nevazutul inceputului searbad.
As vrea sa scuip venin, insa, impotrivita,
Inima ma ingroapa sub atingerea fericirii,
Si zambeste cumplit, si se zbate, si arde
In crancena vedenie.
Gasesc cuprinsul, zugravit,
Doar in palide zvacniri de gri,
Si-mi cant limba cu speranta infipta
In capatai.
Am vrut sa uit. Vreau sa uit.
Si pe cand imi vars goliciunea,
Imprastii cutremure de roua dulce,
Si-mi regasesc cuib de odihna.
Dar nu uit. Doar vreau sa ascult ,
Lumea, cum trece zambind.
