Ultimul raspuns la intrebare,
E NU.
Nu sarut tarana,
Nu ascult ploaia ce-mi scalda picioarele,
Nu vad tipete ce ma sugruma,
Nu ard si nu mananc taciune.
DA,
E acelasi ultim raspuns la intrebare.
Da, sunt sarac, sunt putred si singur,
Da, am zile prea scurte si nopti ratacite,
Da, rup panza cu dintii si-mi vand viata
pe ape si dune.
Nu ma crut - tradatorul.
Da, zambesc pe timp de furtuna,
Nu cant. Nu dansez, am sa ma opresc
Intr-o crasma.
27 noiembrie, 2008
03 septembrie, 2008
si eu visez!
as vrea sa fiu doar un om
pe o plaja plina de oameni
as vrea doar sa fiu un caine
pe o plaja plina de oase
de carne, de oase, de sange
de oameni.
as vrea doar sa fiu un cuvant
prins intr-o sticla
pe o pagina goala
as vrea doar sa fiu un tricou,
ud pe o femeie
in mijloc de vara.
n-as vrea decat un nume
sa-l cant,
n-as vrea nimic altceva
decat marea sa-mi dea
...un nume.
pe o plaja plina de oameni
as vrea doar sa fiu un caine
pe o plaja plina de oase
de carne, de oase, de sange
de oameni.
as vrea doar sa fiu un cuvant
prins intr-o sticla
pe o pagina goala
as vrea doar sa fiu un tricou,
ud pe o femeie
in mijloc de vara.
n-as vrea decat un nume
sa-l cant,
n-as vrea nimic altceva
decat marea sa-mi dea
...un nume.
stare de fapt(II)
si drumul imi pare ca e stanca
si nameti de flori, copacii goi
despuiati in radacini prafuite,
se uita la mine si tac ...
alerg stanjenit de incaltarile ude
si lumea se-nvarte in loc, sta la panda
urc rugul in picioarele strambe
si mainile-mi dau sa-l apuc de capat.
si capat sa-l cobor si sa-l urc
mai apoi sa-l indoi si s-agat
lemnul ars de stalpii de lut din padure
s-atarne el, rugul, in toate partile
cerului!
si l-am prins!
dar mainile-mi tremura in ulcele
si-s pline cu apa din incaltarile ude.
de maini retezate si capete sparte
sunt legat pretutindeni, de rugi,
de pacate,
iar parul mi-atarna pe rug.
si nameti de flori, copacii goi
despuiati in radacini prafuite,
se uita la mine si tac ...
alerg stanjenit de incaltarile ude
si lumea se-nvarte in loc, sta la panda
urc rugul in picioarele strambe
si mainile-mi dau sa-l apuc de capat.
si capat sa-l cobor si sa-l urc
mai apoi sa-l indoi si s-agat
lemnul ars de stalpii de lut din padure
s-atarne el, rugul, in toate partile
cerului!
si l-am prins!
dar mainile-mi tremura in ulcele
si-s pline cu apa din incaltarile ude.
de maini retezate si capete sparte
sunt legat pretutindeni, de rugi,
de pacate,
iar parul mi-atarna pe rug.
stare de fapt(III)
ratacite, cuvinte sarace tresar
sub umbre ce zac in vraja amara,
iar campuri de flori se trezesc
se cuprind, se deschid, ca sa moara,
si dune de morti imi zambesc...
m-am nascut dintr-o palma
de cer si pamant, acolo,
fara macar eu sa stiu
ne-invatat, sa cobor si sa urc
pe o scara.
si-acum , aici, imi zvarl,
coplesit de dulcea povara,
hoitul in santuri de beton
sunt mort; e zi, e afara.
fire de iarba uscata ma imbata,
miroase a nufar, si e seara.
doar cenusa din urma se-astupa,
pare-mi c-a murit aici, o armata!
curata, apa imi spala piciorul,
vanataile-mi curg sfioase pe spate
doar sangele-mi mai plange amorul,
iar mainile groase zac resemnate.
hei, tu, cel de-acolo, ce cauti
aici?
tu nu vezi ca santul e-al nostru?
imi ridica vocea un creier si latra:
ce, ti se pare ca suntem prea mici?
credinta-i raspunde
si vrea-mi starvul
sa iasa din transe.
dulaii miros parfumul:
bine, daca zici tu,
sapa-ti groapa,
neşansa!
sub umbre ce zac in vraja amara,
iar campuri de flori se trezesc
se cuprind, se deschid, ca sa moara,
si dune de morti imi zambesc...
m-am nascut dintr-o palma
de cer si pamant, acolo,
fara macar eu sa stiu
ne-invatat, sa cobor si sa urc
pe o scara.
si-acum , aici, imi zvarl,
coplesit de dulcea povara,
hoitul in santuri de beton
sunt mort; e zi, e afara.
fire de iarba uscata ma imbata,
miroase a nufar, si e seara.
doar cenusa din urma se-astupa,
pare-mi c-a murit aici, o armata!
curata, apa imi spala piciorul,
vanataile-mi curg sfioase pe spate
doar sangele-mi mai plange amorul,
iar mainile groase zac resemnate.
hei, tu, cel de-acolo, ce cauti
aici?
tu nu vezi ca santul e-al nostru?
imi ridica vocea un creier si latra:
ce, ti se pare ca suntem prea mici?
credinta-i raspunde
si vrea-mi starvul
sa iasa din transe.
dulaii miros parfumul:
bine, daca zici tu,
sapa-ti groapa,
neşansa!
cu penelul in teaca
hartii albe si goale
se uita crucis inspre mine;
in mine se-ntrupeaza idile
de ganduri goale, meschine.
mi-am pierdut firea in zile
ce uita adesea de tine
si trec ne-intrebate, senile
urland cand, unde, cine?
si-acum stau alungat
de idei neiertat,
in fata celor nescrise
scrie-le-voi eu, in vise!
se uita crucis inspre mine;
in mine se-ntrupeaza idile
de ganduri goale, meschine.
mi-am pierdut firea in zile
ce uita adesea de tine
si trec ne-intrebate, senile
urland cand, unde, cine?
si-acum stau alungat
de idei neiertat,
in fata celor nescrise
scrie-le-voi eu, in vise!
Psihologia unui nebun - tratat asupra identitatii umane(Un momento de respiro)
Sunt intins la pamant, cu rasuflarea standa in nepasare.parca plamanii nu mai vor sa-mi dea mult doritul oxigen.inima nici ea nu mai bate, stingandu-se intr-o groaznica liniste ;parca o aud : tic-tac,tic-tac,tic…..tac…..tic…tac….tac…tac.sangele imi ingheata instantaneu. Desi sunt cuprins din cap pana in picioare de tentaculele oboselii, din sfera mai iese un altul, mai mare si mai sclipitor.si cat ai clipi, daca mai ai cu ce,imi patrunde adanc in craniu, dar fara sa-i pricinuiasca vreo rana.pur si simplu s-a fluidizat si s-a contopit cu trupul meu, controlandu-l.nimic nu mai curge prin venele de sange cristalizat, decat lumina, una care ma face sa ametesc.ii dau satisfactie :
Eu :sunt…sunt obosit !
Si oboseala asta ma arunca undeva,intr-un colt intunecat al hotarelor dintre viata si moarte, dintre a fi si a nu fi.
Ma patrunde secunda de secunda , clipa de clipa pana in maduva oaselor,pana in maruntaiele corpului si cel mai important pana in rarunchiile inimii.si ea a obosit.oboseala se intinde neincetat, plagă visurilor mele.si ma intreb de-i vis ori realitate caci frica m-a cuprins din nou :
Frica :buna copile al desertului meu !ce-ai mai facut de cand nu ne-am mai vazut ? aha…. !deci pana la urma te-a prins din urma,ca mai devreme ma intreba incotro ai luat-o.si eu, ca cetatean onorabil al acestui univers al tau i-am aratat drumul pe care ai fugit. .
Eu :iarasi tu !?desi sunt complet…aaaah…cred ca paralizat, si totusi nu mi-e frica. Da, o spun cu tarie : nu mi-e frica!
Eu :sunt…sunt obosit !
Si oboseala asta ma arunca undeva,intr-un colt intunecat al hotarelor dintre viata si moarte, dintre a fi si a nu fi.
Ma patrunde secunda de secunda , clipa de clipa pana in maduva oaselor,pana in maruntaiele corpului si cel mai important pana in rarunchiile inimii.si ea a obosit.oboseala se intinde neincetat, plagă visurilor mele.si ma intreb de-i vis ori realitate caci frica m-a cuprins din nou :
Frica :buna copile al desertului meu !ce-ai mai facut de cand nu ne-am mai vazut ? aha…. !deci pana la urma te-a prins din urma,ca mai devreme ma intreba incotro ai luat-o.si eu, ca cetatean onorabil al acestui univers al tau i-am aratat drumul pe care ai fugit. .
Eu :iarasi tu !?desi sunt complet…aaaah…cred ca paralizat, si totusi nu mi-e frica. Da, o spun cu tarie : nu mi-e frica!
Personalitas sub semn de ?
Desenez imperii
Pe o bucată de hârtie
Şi florile de lotus
Nu se mai deschid.
Îmi număr anii
În vise de nisip,
M-am dus-
Pribeag sosit.
Şi-odată cu mine şi
şi…?
Şi întrebarea se-ntreabă
Prin buzunare … de răspuns.
Şi-ntr-un sfarşit nu găseşte
Decât bucata de hârtie
Pe care-am cucerit
Bastioane de Infern.
Şi scris-a pe hârtie
Cu semne slugarnice:
Răvaşă blestemată
S-a deschis în terestru;
Absurdul a fost acceptat
Şi păcatul iertat
Menisc…
Privit de jos în sus,
Libertate!
Înţelepciune mult râvnită
S-a aprins în abstract
De celest…
Absurdul nu există
Păcatul e inexistent
Menisc…
Privit de sus în jos,
Captiv!,
M-a corupt în
Criză de timp
Neîntreruptul destin
Să iubesc pătimaş
Pătimaşul frumos.
Dar răvaşe se revoltă,
Şi anunţă-n imperii
Să se rupă hârtia,
Să mă numesc nebun,
Nebun după nebunia
Florilor de lotus.
Dar toţi nu suntem
Oare nebuni?
După flori şi dame
Ce-alese răsar,
După furnicaturi
În ureche şi-n creier
De ritm,
După viaţă şi moarte;
Iar eu recunosc,
Dupa frumos
Sunt nebun!
Şi la ce bun
dacă
Nebunul nu se vede
Decât în alb-negru
Color?!
Punctul e prea punct
Ca să se mai scrie
Alte puncte în el…
Aşa e, de ce
Nu m-am gandit
Să mă fi tocmit?
Troc:
Flori de lotus
Pe timp
Contemporan
=ceas,
sună la fix.
Pe o bucată de hârtie
Şi florile de lotus
Nu se mai deschid.
Îmi număr anii
În vise de nisip,
M-am dus-
Pribeag sosit.
Şi-odată cu mine şi
şi…?
Şi întrebarea se-ntreabă
Prin buzunare … de răspuns.
Şi-ntr-un sfarşit nu găseşte
Decât bucata de hârtie
Pe care-am cucerit
Bastioane de Infern.
Şi scris-a pe hârtie
Cu semne slugarnice:
Răvaşă blestemată
S-a deschis în terestru;
Absurdul a fost acceptat
Şi păcatul iertat
Menisc…
Privit de jos în sus,
Libertate!
Înţelepciune mult râvnită
S-a aprins în abstract
De celest…
Absurdul nu există
Păcatul e inexistent
Menisc…
Privit de sus în jos,
Captiv!,
M-a corupt în
Criză de timp
Neîntreruptul destin
Să iubesc pătimaş
Pătimaşul frumos.
Dar răvaşe se revoltă,
Şi anunţă-n imperii
Să se rupă hârtia,
Să mă numesc nebun,
Nebun după nebunia
Florilor de lotus.
Dar toţi nu suntem
Oare nebuni?
După flori şi dame
Ce-alese răsar,
După furnicaturi
În ureche şi-n creier
De ritm,
După viaţă şi moarte;
Iar eu recunosc,
Dupa frumos
Sunt nebun!
Şi la ce bun
dacă
Nebunul nu se vede
Decât în alb-negru
Color?!
Punctul e prea punct
Ca să se mai scrie
Alte puncte în el…
Aşa e, de ce
Nu m-am gandit
Să mă fi tocmit?
Troc:
Flori de lotus
Pe timp
Contemporan
=ceas,
sună la fix.
motivul urlatorului(hartia I)
la intersectia din strada D
la celalalt capat al lumii
se tot invart soimii sa ma prinda;
"e verde pentru toti"
spune destinul de serviciu.
sa se-mbulzeasca-n chaos
si mai multe nu
daca urlatorul nu le-ar crapa
urechile...
gata, pasii s-au oprit
pe trecerea de pietoni-
incotro o s-o apuce
urlatorul, nu stiu;
se duce s-adoarma pe banca,
chiar de langa fantana cu flori.
scoate una impermeabila serpentina.
si fara sa mai prinda vreo rasuflare
de-a urlatorului
se arunca nebuna in autostrada.
urlatorul e impacat cu sine
si cu intersectie
si cu serpentina cu tot
dar banca-i tot rece
chiar cea de langa fantana cu flori.
la celalalt capat al lumii
se tot invart soimii sa ma prinda;
"e verde pentru toti"
spune destinul de serviciu.
sa se-mbulzeasca-n chaos
si mai multe nu
daca urlatorul nu le-ar crapa
urechile...
gata, pasii s-au oprit
pe trecerea de pietoni-
incotro o s-o apuce
urlatorul, nu stiu;
se duce s-adoarma pe banca,
chiar de langa fantana cu flori.
scoate una impermeabila serpentina.
si fara sa mai prinda vreo rasuflare
de-a urlatorului
se arunca nebuna in autostrada.
urlatorul e impacat cu sine
si cu intersectie
si cu serpentina cu tot
dar banca-i tot rece
chiar cea de langa fantana cu flori.
motivul urlatorului
degetele, ele, ma duc neincetat
la poarta la el, si eu bat
sa-mi deschida, sa lepad, sarac,
un strigat la cer; el ma trimite
sa zac...
e joi, si bucatele curg pe masa
toti, iti suntem astazi acasa!
unul de unul, doi dupa doi, amor
de vinuri rosii, alese, nor dupa nor.
se ridica toate paharele-n capat,
in scrum,
si le strang, le pun o mie, gramada
si le ard, in spini, ei, se cununa
in cercuri inganate de lanturi, in zala
plecat-am pe drum, pe care, oare,
acum?
imi iau linistea in tropot de talpi
asudate, caci tepi ingroziti am calcat,
si gandurat, pe strazi putrede, pustii,
sugrumate,
ma leg de gunoiul ce nu ma lasa sa ard.
un vuiet, si el saracit de durere
cutreiera trotuarul dospit, in catare
de slugi pangarite si ele, de veghe;
ma spurca, ma urla, ma da la o parte.
cad rasucit pe o coaja de zid
ce plange si fierbe in vopsea si acid
ma rage un suflu rece de aer uscat
se lipeste ochiul in var si cuprinde
si cuprinde toata raceala in nari;
sangele urca, se scurge, coboara
truda si povara-nghetarii alearga
si tipa, si urla, se-ndreapta in apa.
imi las fata acolo, lipita-n mortar -
doar pasi-mi de tina se-aud ascultand
iar fiare ce cobor si se frang in amar,
tradeaza copacii goi, asudand.
frivol, mai scurtez o buna parte
din mine
si ajung de partea cealalta, in van
ma trezesc si incerc sa gasesc
alt eu, pe tine.
la poarta la el, si eu bat
sa-mi deschida, sa lepad, sarac,
un strigat la cer; el ma trimite
sa zac...
e joi, si bucatele curg pe masa
toti, iti suntem astazi acasa!
unul de unul, doi dupa doi, amor
de vinuri rosii, alese, nor dupa nor.
se ridica toate paharele-n capat,
in scrum,
si le strang, le pun o mie, gramada
si le ard, in spini, ei, se cununa
in cercuri inganate de lanturi, in zala
plecat-am pe drum, pe care, oare,
acum?
imi iau linistea in tropot de talpi
asudate, caci tepi ingroziti am calcat,
si gandurat, pe strazi putrede, pustii,
sugrumate,
ma leg de gunoiul ce nu ma lasa sa ard.
un vuiet, si el saracit de durere
cutreiera trotuarul dospit, in catare
de slugi pangarite si ele, de veghe;
ma spurca, ma urla, ma da la o parte.
cad rasucit pe o coaja de zid
ce plange si fierbe in vopsea si acid
ma rage un suflu rece de aer uscat
se lipeste ochiul in var si cuprinde
si cuprinde toata raceala in nari;
sangele urca, se scurge, coboara
truda si povara-nghetarii alearga
si tipa, si urla, se-ndreapta in apa.
imi las fata acolo, lipita-n mortar -
doar pasi-mi de tina se-aud ascultand
iar fiare ce cobor si se frang in amar,
tradeaza copacii goi, asudand.
frivol, mai scurtez o buna parte
din mine
si ajung de partea cealalta, in van
ma trezesc si incerc sa gasesc
alt eu, pe tine.
31 august, 2008
29 august, 2008
vesnic ma tine de capat, o ata ...
si capat in tine, credinta
venirea zilei de maine-
altfel m-as pierde-n sentinta
as fi neghina in paine.
si painea aceea as duce-o la gura
zi de zi, clipa de clipa, cununa
de spini mi-as pune pe crestet, nu vura
ceilalti din mine sa deie arvuna:
sa pot sta si eu linistit pe o rapa
sa ma uit, sa nu vad, doar s-ascult
dar s-ascult in tacere, ca o carpa
si vreme de-un ceas, doar s-ascult.
s-arunc pietre in valuri baltinda
sa framant sensul in mainile crude
iar tarana ce vrea sa m-atinga
sa se-adune pe crestet, un munte.
zdrentele mele se cuprind toate, toate
si capataiu-mi zvarcole-n drum alt fir;
ma bate luna cu raset, se joaca in noapte
oasele flutura daruri, un batran in delir...
venirea zilei de maine-
altfel m-as pierde-n sentinta
as fi neghina in paine.
si painea aceea as duce-o la gura
zi de zi, clipa de clipa, cununa
de spini mi-as pune pe crestet, nu vura
ceilalti din mine sa deie arvuna:
sa pot sta si eu linistit pe o rapa
sa ma uit, sa nu vad, doar s-ascult
dar s-ascult in tacere, ca o carpa
si vreme de-un ceas, doar s-ascult.
s-arunc pietre in valuri baltinda
sa framant sensul in mainile crude
iar tarana ce vrea sa m-atinga
sa se-adune pe crestet, un munte.
zdrentele mele se cuprind toate, toate
si capataiu-mi zvarcole-n drum alt fir;
ma bate luna cu raset, se joaca in noapte
oasele flutura daruri, un batran in delir...
sunt vesel, nu fericit, nici beat ....
vrand, nevrand, stau si gandesc
nu spun mai mult, ma lipsesc
hai mai aproape, te rog
du-te, sa nu te intorci!
nu spun mai mult, ma lipsesc
hai mai aproape, te rog
du-te, sa nu te intorci!
nimeni
subiectul...
varianta recursiva a infinitului
este tinderea la 0
o liniste profunda
concentrata in turbulente acvifere.
concluzia...
sinteza broastelor de uscat
ce s-au adunat in lac
e un cocostarc cu ciocul stramb
cu ochii mari si nas natang.
pretul barilului de petrol
a luat globul in picioare, ocol,
a crescut astronomic
la fel ca apa, nevrotic-
e mai scumpa,
si nu vrea sa se vanda.
ultima stire...
secera fire de iarba oglindirea.
in puturi adanci, sapate in piatra,
scapatata de sens e privirea;
iar se primbla smerenia-n pacat,
si e seara.
te mint
te iubesc
te mint
te urasc
un crampei de hartie, cu rasete-n dungi
ragaz de o soapta te lasa sa-ndrugi
cu pasi-mi calcand.
de-ar fi cuvintele vanturi si ploi,
flori multe si ganduri, ape, strigoi
s-ar scrie in pamant!
apropo...
m-a sarutat si gura de pamant
cu ciuperci negre, vasc si licheni
si-atunci mi-am spus cine sunt:
habar n-am?!
in care, apa se strange
si noroiul se curge
pe sine
dim mine in sange.
si mereu imi spun
ca de-as vrea ceva
pe nimeni as lua, sa se
petreaca in mine.
varianta recursiva a infinitului
este tinderea la 0
o liniste profunda
concentrata in turbulente acvifere.
concluzia...
sinteza broastelor de uscat
ce s-au adunat in lac
e un cocostarc cu ciocul stramb
cu ochii mari si nas natang.
pretul barilului de petrol
a luat globul in picioare, ocol,
a crescut astronomic
la fel ca apa, nevrotic-
e mai scumpa,
si nu vrea sa se vanda.
ultima stire...
secera fire de iarba oglindirea.
in puturi adanci, sapate in piatra,
scapatata de sens e privirea;
iar se primbla smerenia-n pacat,
si e seara.
te mint
te iubesc
te mint
te urasc
un crampei de hartie, cu rasete-n dungi
ragaz de o soapta te lasa sa-ndrugi
cu pasi-mi calcand.
de-ar fi cuvintele vanturi si ploi,
flori multe si ganduri, ape, strigoi
s-ar scrie in pamant!
apropo...
m-a sarutat si gura de pamant
cu ciuperci negre, vasc si licheni
si-atunci mi-am spus cine sunt:
habar n-am?!
in care, apa se strange
si noroiul se curge
pe sine
dim mine in sange.
si mereu imi spun
ca de-as vrea ceva
pe nimeni as lua, sa se
petreaca in mine.
n-am degete, sunt nimeni(partea II)
mi-ati taiat capataiul
si sabia-ti purtat-o in drum!
pe jos, pe sus...
am murit cu moartea de mana
si-avea ochi frumosi.
si-am vrut doar sa stau
si-am vrut doar sa plec
nimic altceva
nimic fara sens.
mi-ati facut cu mana.
aduceau ei, taranii,
cuprinderea vorbei
intr-o noapte ca asta,
iar lacul vuia nestatornic,
vroia tihna-
in timp ce eu cautam
o floare, sa fie perfecta.
si erau copacii plini,
ciresii de-abia-nfloreau,
si cadeau, toate...toate.
acum
mi-am gasit linistea,
n-o intreb, nu ma-ntreaba.
dar pana cand?
pe jos, pe sus...
si sabia-ti purtat-o in drum!
pe jos, pe sus...
am murit cu moartea de mana
si-avea ochi frumosi.
si-am vrut doar sa stau
si-am vrut doar sa plec
nimic altceva
nimic fara sens.
mi-ati facut cu mana.
aduceau ei, taranii,
cuprinderea vorbei
intr-o noapte ca asta,
iar lacul vuia nestatornic,
vroia tihna-
in timp ce eu cautam
o floare, sa fie perfecta.
si erau copacii plini,
ciresii de-abia-nfloreau,
si cadeau, toate...toate.
acum
mi-am gasit linistea,
n-o intreb, nu ma-ntreaba.
dar pana cand?
pe jos, pe sus...
La colt de strada
nu pot sa m-opresc din vandut
vand lacrimi, inimi, saruturi
si idei, si suflet, si durere
nu pot sa m-opresc si ma duc.
vand lacrimi, inimi, saruturi
si idei, si suflet, si durere
nu pot sa m-opresc si ma duc.
pe cruce sa mi se scrie cu litere mari
m-am nascut strain pe pamanturi reci
si cuibul meu era departe
citeam culori pe locul meu de veci
rataceam orb si era noapte.
doar umbre lungi se mai jucau
si chinul se lungea cu ele
apus si rasarit, nu mai erau,
doar soapte si cuvinte grele.
balteau nuferii, si-adormeau
zbor de nea fericea orizontul
doar urme si praf mai erau
si toate, ele, vesteau inceputul.
si credeam ca inima-i doar una
cum ca oamenii-s doar ganduri,
totusi,
ca luna de pe cer, niciuna,
iar astea-s doar pamanturi.
ascultam vantul, s-apara,
iarba se-mpletea, si-ardea,
curgeau lin picurii de seara
cenusa, senin, se pierdea.
statut pe-o piatra de drum
astept drumetii sa treaca,
bat jarul si nu-i decat fum,
rad ultima ploaie intreaga!
m-am nascut pe pamanturi seci
si cuibul meu, pierdut, printre ele.
si cuibul meu era departe
citeam culori pe locul meu de veci
rataceam orb si era noapte.
doar umbre lungi se mai jucau
si chinul se lungea cu ele
apus si rasarit, nu mai erau,
doar soapte si cuvinte grele.
balteau nuferii, si-adormeau
zbor de nea fericea orizontul
doar urme si praf mai erau
si toate, ele, vesteau inceputul.
si credeam ca inima-i doar una
cum ca oamenii-s doar ganduri,
totusi,
ca luna de pe cer, niciuna,
iar astea-s doar pamanturi.
ascultam vantul, s-apara,
iarba se-mpletea, si-ardea,
curgeau lin picurii de seara
cenusa, senin, se pierdea.
statut pe-o piatra de drum
astept drumetii sa treaca,
bat jarul si nu-i decat fum,
rad ultima ploaie intreaga!
m-am nascut pe pamanturi seci
si cuibul meu, pierdut, printre ele.
Mă spăl nesăbuinţă de mirosul tău murdar.(Puzzle 1)
Mă spăl nesăbuinţă de mirosul tău murdar,
M-am săturat s-aştept, să joc doar la un zar !
Şi mă duc, şi mă-ntorc, slobod şi greu
Cu zvâcnirea-ngheţată, cu moarte de zeu
Să-mi izbesc umbra de credinţe cenuşii
Decor – un morman de ganduri pustii :
Zale de petale se-nvârt neîncetat
pe mormânt ;
Norii cugetă umbre sărace,
mor toate jucând.
Drumul taie câmpul in două,
Copaci în derivă ;
Roua sărută crucile braţe
Cu ochi mari de nimfă.
Taci, nefiinţă, orizont scăpătat,
Rupe-ţi carnea, arunc-o,
Sapă-ţi odihna, îngroap-o,
Taci nefiinţă, învaţă !
Şi-am cărat în cârcă somnul,
Si-am sfâşiat de haine orbul,
N-am găsit decât un ciob de armă-
Unde pleci unde te duci, stai aici şi sfarmă !?
M-am săturat s-aştept, să joc doar la un zar !
Şi mă duc, şi mă-ntorc, slobod şi greu
Cu zvâcnirea-ngheţată, cu moarte de zeu
Să-mi izbesc umbra de credinţe cenuşii
Decor – un morman de ganduri pustii :
Zale de petale se-nvârt neîncetat
pe mormânt ;
Norii cugetă umbre sărace,
mor toate jucând.
Drumul taie câmpul in două,
Copaci în derivă ;
Roua sărută crucile braţe
Cu ochi mari de nimfă.
Taci, nefiinţă, orizont scăpătat,
Rupe-ţi carnea, arunc-o,
Sapă-ţi odihna, îngroap-o,
Taci nefiinţă, învaţă !
Şi-am cărat în cârcă somnul,
Si-am sfâşiat de haine orbul,
N-am găsit decât un ciob de armă-
Unde pleci unde te duci, stai aici şi sfarmă !?
Bolnav!
Mi-am făcut programare
La scaun,
Patul era ocupat.
Şi-am aşteptat,
Pe jos, două clipe
Îndeajuns, m-a uitat.
Dureri de cap
Mă trag de mânecă,
Ele nu ştiu;
Nu vreau să zac!
Şi-ncep, aclamat,
Să mă dau cu nervii
De pereţi.
Durerea blamată
Mă duce pe scaun.
N-am vrut să spun
Că … nu sunt imun.
Şi stau liniştit,
Orbit zeflemitor
De-o rază centripetă.
Sunt şi mai obosit.
Prescripţia de viitor
Nu m-a uitat:
Drum ratat!
Căci mai bine
Aşteptam
… la pat.
La scaun,
Patul era ocupat.
Şi-am aşteptat,
Pe jos, două clipe
Îndeajuns, m-a uitat.
Dureri de cap
Mă trag de mânecă,
Ele nu ştiu;
Nu vreau să zac!
Şi-ncep, aclamat,
Să mă dau cu nervii
De pereţi.
Durerea blamată
Mă duce pe scaun.
N-am vrut să spun
Că … nu sunt imun.
Şi stau liniştit,
Orbit zeflemitor
De-o rază centripetă.
Sunt şi mai obosit.
Prescripţia de viitor
Nu m-a uitat:
Drum ratat!
Căci mai bine
Aşteptam
… la pat.
Epitaf
am omorat...
cu ce-am avut
in noi:
moarte
cu viată.
am prigonit...
viată
cu ură.
am ascuns…
ură
cu dragoste.
am pierdut...
dragoste
cu fiinta.
pe epitaf ne-am scris...
Am fost!
si totusi n-am tacut,
ne-am deschis razvratirea
la capat de cruce.
epitaful se scrie din nou
cu aceeasi pornire de moarte.
oare cui...?!
cu ce-am avut
in noi:
moarte
cu viată.
am prigonit...
viată
cu ură.
am ascuns…
ură
cu dragoste.
am pierdut...
dragoste
cu fiinta.
pe epitaf ne-am scris...
Am fost!
si totusi n-am tacut,
ne-am deschis razvratirea
la capat de cruce.
epitaful se scrie din nou
cu aceeasi pornire de moarte.
oare cui...?!
Joc de idei
Umbre reci mi-apasă adânc
Pe rana sângerândă şi crudă,
Cristale de sânge se perindă
Pe pieptu-mi plin de urmele
Suliţelor...
Ochii îmi sunt pierduţi în nevăzut
Şi fiori de gheaţă aleargă prin corp,
Gânduri de nicăieri apar în minte
Învălmăşite sunt în această
Realitate...
O himeră îmi pare dragostea,
O iluzie efemeră care lasă urme
Ce câteodată dispar în furtuna timpului
Trecut, prezent şi viitor; în simbioză cu
Adevărul...
E trist şi sper că poate nu este aşa
Precum eu vizualizez această
Lume plină de răutate şi minciună
Dar speranţa este doar adevărată
Irealitate...
Cuvântul şi culoarea sunt singurele
Reprezentări reale ale existenţei umane,
În afară de ele nimic nu mai contează
Poate doar muzica, care este legată de
Metamorfoza universului...
Importanţă nu are decât spiritul.
Existenţa şi non-existenţa este definita
Doar prin puterea acestuia de a crede
Căci pasiunea pentru credinţă
Este izvorul de adevăr al
Absolutului...
Pe rana sângerândă şi crudă,
Cristale de sânge se perindă
Pe pieptu-mi plin de urmele
Suliţelor...
Ochii îmi sunt pierduţi în nevăzut
Şi fiori de gheaţă aleargă prin corp,
Gânduri de nicăieri apar în minte
Învălmăşite sunt în această
Realitate...
O himeră îmi pare dragostea,
O iluzie efemeră care lasă urme
Ce câteodată dispar în furtuna timpului
Trecut, prezent şi viitor; în simbioză cu
Adevărul...
E trist şi sper că poate nu este aşa
Precum eu vizualizez această
Lume plină de răutate şi minciună
Dar speranţa este doar adevărată
Irealitate...
Cuvântul şi culoarea sunt singurele
Reprezentări reale ale existenţei umane,
În afară de ele nimic nu mai contează
Poate doar muzica, care este legată de
Metamorfoza universului...
Importanţă nu are decât spiritul.
Existenţa şi non-existenţa este definita
Doar prin puterea acestuia de a crede
Căci pasiunea pentru credinţă
Este izvorul de adevăr al
Absolutului...
Emperor Vs. Emperor
Batalione
De priviri pocite,
Fără de chip,
S-au aliniat
Toate pentru mine,
Toate fără una mie
Privire.
Marş funebru se-adună
Printre alte una mie
Oglinzi.
Unul, doi, trei, patru;
Paşi se fac în onoare
Şi-apoi se opresc,
Paşii,
În faţa sluţeniei.
Căci frica se vede,
Şi ura şi jalea
Cu tot cu laşitate;
Pătrate în cuburi.
Şi fiecare se priveşte,
Se-ntreaba de oare
Îi stă bine în mine?
Numai ultima oglindă
Se sparge răcnind:
“Şi mie, ce-mi rămâne?”
Războiul înca se duce:
Oglinzi şi chipuri aleargă.
Emperor Vs. Emperor!
Desemnez pudoarea însemn în judecată.(Puzzle 2)
Desemnez pudoarea însemn în judecată.
Strig cuvântul ce mi-e zâmbet şi-amar
Şi chem inculpaţii să şadă jos, pe jar,
Bat cuie în zale, strâng nădejdea uscată
Să-nceapă , să ard!
Împart lumea-n răsunet de văi
Şi urme de pământ curg înapoi,
Şi din toate, el, trup răsturnat,
M-aruncă în haos, mă-ntreb ne-ntrebat.
Mai dă-mi un pahar cu apă
Să-mi curm plânsetul in el,
Să-nec timpul tembel,
Izgonit, efemer…
Şi nu-mi mai bate ceasul
Iar moara-mi sugrumă grumazul.
Capul în pământ, el, struţul,
Da, în sfera cea mică şi-albastră,
Venit-a să îmi spună necazul:
Un bec şugubăţ cu şaiba deşurubată
Şopteşte intruna, şuşoteşte lumina,
Iar ţărâna se ţipă şi rage crispată:
Ţară fără dor, unde ţi-e tulpina?
Acum, eu, prezent referent, împământitul,
Ce pot să fac, să sap între fire cuţitul ?
N-am aripi să tac, dar nici orb n-o să rabd
Mă simt alungit, pată nu am şi tot sunt pătat.
Izgonit, efemer…
Am dus ochiul în mână, m-a chemat.
I-am lăsat pe ei să-l ia şi l-au luat.
Acum sărut scrisul, se crede ingrat
Se simte alungat, n-am dor şi tot sunt pătat !
Uşile stau martore-n gând, şi se-nchid,
Gâtul atârnă în jos, se adapă în vid;
Numai jarul stă mereu tot aprins,
Apa se prelinge-nc-odat’ , l-am mai stins!?
taceti, tăceri si lăsati-mă-n pace să mor!
le spun lor
îmi spun mie
le spun altora:
...o mie!
că mor de sete
într-o baltă mare
de apă, s-un cuvant
razvratit tot suspina:
s-au topit toate
din mine, din el-
din altii, o mie!
mă adulmec in aer
ce-l prind
că se joacă
în juru-mi de eu;
si eu tot mor,
căci mi-e sete!
cuvinte se-nvart
si se-arunca in geam:
"deschide, sa intre
ploaia ce vine;
deschide-te-n tine!
deschide, sa intre
potop de suspine"
...s-a zis!
"tăceti din gură,
amărâte ce-mi sunteti!"
degeaba...
si ele tot bat
caci mi-e sete;
si eu tot mor.
inconjurul...
taceri ce baltesc
într-o baltă
mare de apă.
îmi spun mie
le spun altora:
...o mie!
că mor de sete
într-o baltă mare
de apă, s-un cuvant
razvratit tot suspina:
s-au topit toate
din mine, din el-
din altii, o mie!
mă adulmec in aer
ce-l prind
că se joacă
în juru-mi de eu;
si eu tot mor,
căci mi-e sete!
cuvinte se-nvart
si se-arunca in geam:
"deschide, sa intre
ploaia ce vine;
deschide-te-n tine!
deschide, sa intre
potop de suspine"
...s-a zis!
"tăceti din gură,
amărâte ce-mi sunteti!"
degeaba...
si ele tot bat
caci mi-e sete;
si eu tot mor.
inconjurul...
taceri ce baltesc
într-o baltă
mare de apă.
zi de sambata pustie
Iata nota de plata
La buticul de pe colt:
Inca un rand de ata
Sa-mi cos ranile de hot,
Alte geamuri sparte
Aruncat-n ochi, in fata
Jocuri de copii, si multe
Multe intrebari rasplata.
Cat despre vanzatoare
Ce pot sa spun, acum :
Servil la cap de drum
Imi tot zambeste-un
Chip cu dulci de-amare
Fete si taisuri de argint
Si precucernice priviri
Scufunda lumea in pahar,
Veninul se tot umfla
Si chipul tot zambeste
…iar si iar.
Parc-ar fi aici, in mine
Puntea pustie de suspine,
Iar ceruri ce par senine
Tot arunca nopti in zile.
Se-aude cantecul de jale
Al crengilor cazanda
Se vad gurile curganda
Si coltii ce se rup agale.
Asta-i datoria mea de hot
Care fura buzunare goale
Si lasa inimi la-ntamplare
Sa se piarda-n fals negot:
E un tablou, pe care-l iau
Mereu, de la capat, mereu
Si-l privesc cu dor, cu frica
De cuvinte ce-o sa-mi zica.
-nu te supara
ma mai lasi o luna
azi chiar nu pot
e sambata pustie,
maine iau salariul.
iti aduc si-o statuie
de vrei
sau poate alte o mie
de aste tablouri.
…
Da, bine.
Doar el.
Nu, am inteles.
Doar culorile.
Astea si-atat.
Da, ti-am spus
Ca stiu numarul.
Sun acum:
-“alo, sunt aici
la colt de drum
nu, nu pot sa spun
veniti mai repede…
sa nu cumva sa fug”
sirenele canta
si tabloul arde
cu tot ce e-n el
si fete si scrum.
Nu mai sunt dator.
Dar mi-e frica si dor
De vanzatoarea din buticul
Gol-e seara.
E zi de sambata pustie.
Si ridic mainile, s-apuc
Duminica ce va sa vie!
La buticul de pe colt:
Inca un rand de ata
Sa-mi cos ranile de hot,
Alte geamuri sparte
Aruncat-n ochi, in fata
Jocuri de copii, si multe
Multe intrebari rasplata.
Cat despre vanzatoare
Ce pot sa spun, acum :
Servil la cap de drum
Imi tot zambeste-un
Chip cu dulci de-amare
Fete si taisuri de argint
Si precucernice priviri
Scufunda lumea in pahar,
Veninul se tot umfla
Si chipul tot zambeste
…iar si iar.
Parc-ar fi aici, in mine
Puntea pustie de suspine,
Iar ceruri ce par senine
Tot arunca nopti in zile.
Se-aude cantecul de jale
Al crengilor cazanda
Se vad gurile curganda
Si coltii ce se rup agale.
Asta-i datoria mea de hot
Care fura buzunare goale
Si lasa inimi la-ntamplare
Sa se piarda-n fals negot:
E un tablou, pe care-l iau
Mereu, de la capat, mereu
Si-l privesc cu dor, cu frica
De cuvinte ce-o sa-mi zica.
-nu te supara
ma mai lasi o luna
azi chiar nu pot
e sambata pustie,
maine iau salariul.
iti aduc si-o statuie
de vrei
sau poate alte o mie
de aste tablouri.
…
Da, bine.
Doar el.
Nu, am inteles.
Doar culorile.
Astea si-atat.
Da, ti-am spus
Ca stiu numarul.
Sun acum:
-“alo, sunt aici
la colt de drum
nu, nu pot sa spun
veniti mai repede…
sa nu cumva sa fug”
sirenele canta
si tabloul arde
cu tot ce e-n el
si fete si scrum.
Nu mai sunt dator.
Dar mi-e frica si dor
De vanzatoarea din buticul
Gol-e seara.
E zi de sambata pustie.
Si ridic mainile, s-apuc
Duminica ce va sa vie!
27 august, 2008
acelasi mereu
cinci banci mai incolo si m-as fi razgandit
am privit indelung plecarea mea pe mare
si-mi paream slab si cu ochiul orb
era ceva far' de cuvinte, nespus, tacut
si ma durea asa cum doare stomacul unui flamand.
n-am putut sa-mi spun ramas bun
si nici macar nu stiu de ce-am plecat
valuri pluteau pretutindeni, si-nsetam
la apus...
am plans copilul din mine ca si el
si-nca, acum, nu-mi mai aduc aminte;
dar stiu ca tarusul din lemn de baobab
tot acolo zace, de ani si ani ne-mpliniti.
si-acum stau la ceas de seara
s-ascult ticaitul bolnav
al unui om ce se crede pe moarte,
n-am bani sa ma mut, sunt sarac
pe o banca in parc...
am privit indelung plecarea mea pe mare
si-mi paream slab si cu ochiul orb
era ceva far' de cuvinte, nespus, tacut
si ma durea asa cum doare stomacul unui flamand.
n-am putut sa-mi spun ramas bun
si nici macar nu stiu de ce-am plecat
valuri pluteau pretutindeni, si-nsetam
la apus...
am plans copilul din mine ca si el
si-nca, acum, nu-mi mai aduc aminte;
dar stiu ca tarusul din lemn de baobab
tot acolo zace, de ani si ani ne-mpliniti.
si-acum stau la ceas de seara
s-ascult ticaitul bolnav
al unui om ce se crede pe moarte,
n-am bani sa ma mut, sunt sarac
pe o banca in parc...
intr-o strada rosie imi sta gandul
mor fluturii pe strada
zbor frunze peste ei
doar ganduri, dor de prada,
si-i gol, doar praf de zei.
pe margine, un clovn, un altul.
peste tot acelasi orb pribeag
ce-si cauta jalea pe ziduri;
la colturi, morpheul, tot altul.
imprejurul jertfeste, vrea iertare.
si pe aripi creste-o floare
- si doare -
zidul plange in van,
mana-l strange-n trupuri amare.
a mai urmat un gand.
fluturi se ridica, si zboara,
se-ntorc peste frunze, sa moara.
zbor frunze peste ei
doar ganduri, dor de prada,
si-i gol, doar praf de zei.
pe margine, un clovn, un altul.
peste tot acelasi orb pribeag
ce-si cauta jalea pe ziduri;
la colturi, morpheul, tot altul.
imprejurul jertfeste, vrea iertare.
si pe aripi creste-o floare
- si doare -
zidul plange in van,
mana-l strange-n trupuri amare.
a mai urmat un gand.
fluturi se ridica, si zboara,
se-ntorc peste frunze, sa moara.
dreptul la pace
rouphine coboara treptele
cu pasi mari, izgoniti
pe pietre inca mai scrie:
taceti taceri si iubiti!
n-am buzunare in carne
decat pentr-un verde haisit
n-am cruce, n-am arme
doar credinta-ntr-un orb cotropit.
rouphine inca se duce...
spal geamuri in tinda
sa vad iarna cazand
e frig si mie frica,
in inimi din gand !
rouphine tot coboara...
un copac in gradina
numai al meu,
cu ramuri si frunza,
sa-l ud si sa-l usc-
doar al meu...
un orb in zdrente de strada
doarme la capat de zid,
si in buzele-uscate tot rade.
un orb cu zdrente,
un drum cotropit.
cu pasi mari, izgoniti
pe pietre inca mai scrie:
taceti taceri si iubiti!
n-am buzunare in carne
decat pentr-un verde haisit
n-am cruce, n-am arme
doar credinta-ntr-un orb cotropit.
rouphine inca se duce...
spal geamuri in tinda
sa vad iarna cazand
e frig si mie frica,
in inimi din gand !
rouphine tot coboara...
un copac in gradina
numai al meu,
cu ramuri si frunza,
sa-l ud si sa-l usc-
doar al meu...
un orb in zdrente de strada
doarme la capat de zid,
si in buzele-uscate tot rade.
un orb cu zdrente,
un drum cotropit.
drept la pace
se uita la tine, saratura
cu gand pe drept de pace
si ura tot urcanda
il scapa de surghiun;
se desfata in scripeti de ape...
rouphine tot viseaza
la campul gol, chemare-n
mormintele goale, urlanda;
nisipul din mana se-agita
si cade, cu fata in groape.
pe rug l-au pus
si oamenii trec, se uita
in gol si trec mai departe
muncesc in lagar, arzanda.
lui ii sunt liberi!
pe rug l-au pus...
cenusa il doare, si oasele curg
campul rasare pe dealuri, sudoare,
miros de lemne amare.
doar orbul din colt tot mai canta
si-ntinde mana arsa sa ceara
mila peretilor; cu salbe de fum
se ridica in ochii-mprejur
si zbiara:
dati-mi un ban
sa-i duc trupul
afara!
cu gand pe drept de pace
si ura tot urcanda
il scapa de surghiun;
se desfata in scripeti de ape...
rouphine tot viseaza
la campul gol, chemare-n
mormintele goale, urlanda;
nisipul din mana se-agita
si cade, cu fata in groape.
pe rug l-au pus
si oamenii trec, se uita
in gol si trec mai departe
muncesc in lagar, arzanda.
lui ii sunt liberi!
pe rug l-au pus...
cenusa il doare, si oasele curg
campul rasare pe dealuri, sudoare,
miros de lemne amare.
doar orbul din colt tot mai canta
si-ntinde mana arsa sa ceara
mila peretilor; cu salbe de fum
se ridica in ochii-mprejur
si zbiara:
dati-mi un ban
sa-i duc trupul
afara!
care pe care
drum pe drum de seara
si-l arunc si iara
dorul tot din mine
nu vrea sa se dezbine.
si ma uit in ochii tai
si ii las sa se duca departe
nici macar sa nu-i privesti
da, stiu...
am uitat ca ma iubesti!
sa nu te uiti, sa nu ma uiti
sa dai cu ei de pamant si-apoi
sa ma-ntrebi cu ei inchisi:
cum te numesti ? cine esti?
...noi istem?!
um om fara tihna umbla ciudat
prin paduri, animalul,
si se-ntreaba, cat e de umblat
pe jos, pe sus,
si ce-i bate in piept, de il curma?
si ingerii, cu firimituri de pace
presar toate campiile,
iar oamenii, pe damburi afanate
se-nalta si urca in sus cu radacini:
legile lor se-ntetesc
si de-abia ca nu-i razboi.
mandra, luna-mi zambeste, si e plina.
acelasi covor de frunze a ramas
ca si anul trecut, si toti ceilalti
la rand, in urma,
si stau priveghi maini de cersetor
te cer, te tot cer
si nu mi te da decat in vis,
frumos cecer!
asa ca mi te iau de mana,
si-nganat te port pe brate
cu fata limpede, spalata de ploaie,
la mine, acasa.
acela ce va ajunge primul,
pe-acela sa-l ierti!
si-l arunc si iara
dorul tot din mine
nu vrea sa se dezbine.
si ma uit in ochii tai
si ii las sa se duca departe
nici macar sa nu-i privesti
da, stiu...
am uitat ca ma iubesti!
sa nu te uiti, sa nu ma uiti
sa dai cu ei de pamant si-apoi
sa ma-ntrebi cu ei inchisi:
cum te numesti ? cine esti?
...noi istem?!
um om fara tihna umbla ciudat
prin paduri, animalul,
si se-ntreaba, cat e de umblat
pe jos, pe sus,
si ce-i bate in piept, de il curma?
si ingerii, cu firimituri de pace
presar toate campiile,
iar oamenii, pe damburi afanate
se-nalta si urca in sus cu radacini:
legile lor se-ntetesc
si de-abia ca nu-i razboi.
mandra, luna-mi zambeste, si e plina.
acelasi covor de frunze a ramas
ca si anul trecut, si toti ceilalti
la rand, in urma,
si stau priveghi maini de cersetor
te cer, te tot cer
si nu mi te da decat in vis,
frumos cecer!
asa ca mi te iau de mana,
si-nganat te port pe brate
cu fata limpede, spalata de ploaie,
la mine, acasa.
acela ce va ajunge primul,
pe-acela sa-l ierti!
necunoscut [cuget la miez de noapte]
ceasul tot licare puncte ciudate
ma-ntreb, nu-mi raspund, oare e noapte?
si ma rog pe deal si la flacari
ma uit;
si in flacari uit tot ce-am iubit,
in lanturi pun dorul, gol, dezvelit.
gropile rancede par c-au slabit
vanturi razbat si se urca pe zid
cad scarile rupte, tocite de pietre,
si gandurile sapa, slute si drepte:
lumea-i facuta din caramizi scunde
cu fruntile late,
care se uita in zare, sa se vada
si nu asteapta nimic
decat o banala revolutie.
intrebari si revolta,
ce-a fost azi? ce zi ciudata?!
auzi?
ia asculta...
ma-ntreb, nu-mi raspund, oare e noapte?
si ma rog pe deal si la flacari
ma uit;
si in flacari uit tot ce-am iubit,
in lanturi pun dorul, gol, dezvelit.
gropile rancede par c-au slabit
vanturi razbat si se urca pe zid
cad scarile rupte, tocite de pietre,
si gandurile sapa, slute si drepte:
lumea-i facuta din caramizi scunde
cu fruntile late,
care se uita in zare, sa se vada
si nu asteapta nimic
decat o banala revolutie.
intrebari si revolta,
ce-a fost azi? ce zi ciudata?!
auzi?
ia asculta...
p_r_a_F _ _ _
sa vina praful s-aseze
hartia goala de pe masa!
m-as simti mai bine daca
nu s-ar mai holba acru,
intr-un spirit atat de
comunitar, in piept.
sa fiu print, tot cersetor
as ajunge in colt, in afara,
mi-ar patrunde praf in ureche
si-as cere un fir de auz
in colt, in afara:
nimeni nu mi-ar da
si-l cred...
printese, n-am nevoie;
prea multe, putine, se tin
scai dupa calul din grajd-
are praf mai mult pe maini
si-n copite ursuze doar cuie.
dar is cuie, si nimic altceva!
eu n-am,
ce sa faca un hoinar cu ele.
caci mai bine sa ma gadile
iarba murdara, cu verdele ei,
in talpa sa-mi cante, sa doara
carnea pe mine, si sangele-n vene
sa rupa taina din jur, s-o agate
de-o apa statuta si rece la fata.
imi place durerea?
nu, doar gustul amar
istovit din fir in fir
de praf.
n-am ce mai ganguri:
mai sarut o gura de pamant!
hartia goala de pe masa!
m-as simti mai bine daca
nu s-ar mai holba acru,
intr-un spirit atat de
comunitar, in piept.
sa fiu print, tot cersetor
as ajunge in colt, in afara,
mi-ar patrunde praf in ureche
si-as cere un fir de auz
in colt, in afara:
nimeni nu mi-ar da
si-l cred...
printese, n-am nevoie;
prea multe, putine, se tin
scai dupa calul din grajd-
are praf mai mult pe maini
si-n copite ursuze doar cuie.
dar is cuie, si nimic altceva!
eu n-am,
ce sa faca un hoinar cu ele.
caci mai bine sa ma gadile
iarba murdara, cu verdele ei,
in talpa sa-mi cante, sa doara
carnea pe mine, si sangele-n vene
sa rupa taina din jur, s-o agate
de-o apa statuta si rece la fata.
imi place durerea?
nu, doar gustul amar
istovit din fir in fir
de praf.
n-am ce mai ganguri:
mai sarut o gura de pamant!
pe o gaura de cheie ...
vaile dorm -nconjurate de stuf
luncile se duc taras inspre mare
doar iarba cugeta-n lanuri de vant
si luneca-n vartej si-n turbare.
doar dorul coboara trepte de somn
si toate se duc si se-ntorc,
toate rug se cuprinde in zare
acelasi trup, si om si suflare.
marea scuipa nisip peste ziduri,
iar runele sapa cavouri in lest.
in van striga vasele treptele goale,
caci din nori, se ridica apa si jale.
doar dorul mai urla in frunzele moarte,
si usca tot, cu vaiet si noapte;
se-acopera inima-n flori de mormant,
se duce alene, si se pierde in vant.
luncile se duc taras inspre mare
doar iarba cugeta-n lanuri de vant
si luneca-n vartej si-n turbare.
doar dorul coboara trepte de somn
si toate se duc si se-ntorc,
toate rug se cuprinde in zare
acelasi trup, si om si suflare.
marea scuipa nisip peste ziduri,
iar runele sapa cavouri in lest.
in van striga vasele treptele goale,
caci din nori, se ridica apa si jale.
doar dorul mai urla in frunzele moarte,
si usca tot, cu vaiet si noapte;
se-acopera inima-n flori de mormant,
se duce alene, si se pierde in vant.
13 august, 2008
Rezident in memorie
Impartit in doua oranduiri eterne,
imi zbat trairea de peşte undeva in
secatura pamantului.
nu am tarm pe care sa nu fi murit,
sau orizont in care sa nu ma fi nascut.
astept setea de maine,
sa-mi crut gatul sarac.
imi zbat trairea de peşte undeva in
secatura pamantului.
nu am tarm pe care sa nu fi murit,
sau orizont in care sa nu ma fi nascut.
astept setea de maine,
sa-mi crut gatul sarac.
14 iunie, 2008
Nu, nu ma poti auzi acum ...
Nu, nu ma poti auzi acum ...
Au trecut calatoarele peste mari,
Si-au ratacit oglinda in mare.
Zambesc viteaz pulbere trecutului.
Si ascund sa nu ma vada peste ceruri,
Nevazutul inceputului searbad.
As vrea sa scuip venin, insa, impotrivita,
Inima ma ingroapa sub atingerea fericirii,
Si zambeste cumplit, si se zbate, si arde
In crancena vedenie.
Gasesc cuprinsul, zugravit,
Doar in palide zvacniri de gri,
Si-mi cant limba cu speranta infipta
In capatai.
Am vrut sa uit. Vreau sa uit.
Si pe cand imi vars goliciunea,
Imprastii cutremure de roua dulce,
Si-mi regasesc cuib de odihna.
Dar nu uit. Doar vreau sa ascult ,
Lumea, cum trece zambind.
Au trecut calatoarele peste mari,
Si-au ratacit oglinda in mare.
Zambesc viteaz pulbere trecutului.
Si ascund sa nu ma vada peste ceruri,
Nevazutul inceputului searbad.
As vrea sa scuip venin, insa, impotrivita,
Inima ma ingroapa sub atingerea fericirii,
Si zambeste cumplit, si se zbate, si arde
In crancena vedenie.
Gasesc cuprinsul, zugravit,
Doar in palide zvacniri de gri,
Si-mi cant limba cu speranta infipta
In capatai.
Am vrut sa uit. Vreau sa uit.
Si pe cand imi vars goliciunea,
Imprastii cutremure de roua dulce,
Si-mi regasesc cuib de odihna.
Dar nu uit. Doar vreau sa ascult ,
Lumea, cum trece zambind.
07 iunie, 2008
Corazon Semblante.
Astept priveghiul sa ma nasca,
Sa-mi cladeasca iarba mai aproape de talpi.
Astept dimineata sa ma arda,
Cu zambete ceruite pe fete ruginite,
Si spini impovarati de stele.
Am sa-mi pun cuvinte pentru prieteni,
Sa le am la noapte, sa le bomban.
Sa-mi cladeasca iarba mai aproape de talpi.
Astept dimineata sa ma arda,
Cu zambete ceruite pe fete ruginite,
Si spini impovarati de stele.
Am sa-mi pun cuvinte pentru prieteni,
Sa le am la noapte, sa le bomban.
24 mai, 2008
01 aprilie, 2008
31 martie, 2008
Inutil ma regasesc, printre prafuri si ganduri de rutina.
picturile murdare sunt moi pe-afara.
sunt inundate de frica si sentiment putred.
am vrut sa cred ca voi intelege,
pulsul luminii stangace, ce sare,
pe ascuns, in fiecare clipa
prin mintea mea ...
ultima strigare a unui om rupt.
si asta imi scrie pe suflet,
si apoi pleaca.
si sare inapoi in clipa urmatoare,
sa culeaga fericirea de pe margini.
in final, nu-i decat zbor,
si rani adanci cu purpur la zenit.
nu-i decat singur trup si gol
resentiment, cu strigat sfasiat de vina.
"Sunt un punct pe cer stingher
... zambit un nepasare!"
ps: pentru stres. e timpul sa dormim ... e noapte si e buna de visat.
sunt inundate de frica si sentiment putred.
am vrut sa cred ca voi intelege,
pulsul luminii stangace, ce sare,
pe ascuns, in fiecare clipa
prin mintea mea ...
ultima strigare a unui om rupt.
si asta imi scrie pe suflet,
si apoi pleaca.
si sare inapoi in clipa urmatoare,
sa culeaga fericirea de pe margini.
in final, nu-i decat zbor,
si rani adanci cu purpur la zenit.
nu-i decat singur trup si gol
resentiment, cu strigat sfasiat de vina.
"Sunt un punct pe cer stingher
... zambit un nepasare!"
ps: pentru stres. e timpul sa dormim ... e noapte si e buna de visat.
10 martie, 2008
Povata de dimineata!
Intoarce-te de unde ai venit si fa un X pentru pereti, nu uita de flori sa le uzi ... e tot ce mai poti face!
Si daca tot te-ai trezit, arunca un zambet pe margini.
Si daca tot te-ai trezit, arunca un zambet pe margini.
04 martie, 2008
02 martie, 2008
27 februarie, 2008
„Iubirea” se scufundă!
Nostrom ascultă bine: „Iubirea” se scufundă!
Reiese într-o clipă, privind la etiaj...
Las’ bărcile la apă cu tot cu echipaj!
Spre pupa e pierdută, iar prova se inundă.
Nostrom ascultă bine, căci vreme nu avem:
M-am dus cu ea oriunde, mă duc cu ea sub ape
De asta i-e voinţa şi vrea să mă îngroape...
Măcar să mai salvăm atâta cât putem.
Nostrom ascultă bine şi spune clar la toţi
Că-n viaţa noastră toată am fost nedespărţiţi
Şi-amu vom zace ambii în mâluri adormiţi...
Aruncă-te în apă! Salvează-te cât poţi!
Reiese într-o clipă, privind la etiaj...
Las’ bărcile la apă cu tot cu echipaj!
Spre pupa e pierdută, iar prova se inundă.
Nostrom ascultă bine, căci vreme nu avem:
M-am dus cu ea oriunde, mă duc cu ea sub ape
De asta i-e voinţa şi vrea să mă îngroape...
Măcar să mai salvăm atâta cât putem.
Nostrom ascultă bine şi spune clar la toţi
Că-n viaţa noastră toată am fost nedespărţiţi
Şi-amu vom zace ambii în mâluri adormiţi...
Aruncă-te în apă! Salvează-te cât poţi!
Time is always thin
te-as fi sarutat cand am avut timp,
dar am avut timpul mereu legat
de-o franghie subtire si apasatoare.
si franghia s-a rupt. a putrezit.
e timpul de vina ca imbatranim.
si-acum, ca timpul e subtire,
am hotarat sa nu-l mai ingros.
e timp destul insa sa ard franghiile
inainte de vreme ...
sa nu-mi mai pateze patul cu
firimituri de resturi.
Minunati-va de bucuriile vietii,
in fiecare zi!
dar am avut timpul mereu legat
de-o franghie subtire si apasatoare.
si franghia s-a rupt. a putrezit.
e timpul de vina ca imbatranim.
si-acum, ca timpul e subtire,
am hotarat sa nu-l mai ingros.
e timp destul insa sa ard franghiile
inainte de vreme ...
sa nu-mi mai pateze patul cu
firimituri de resturi.
Minunati-va de bucuriile vietii,
in fiecare zi!
26 februarie, 2008
Stare de fapt
Sunt presbiterian(pare-se) ... si cred ca religia a ajuns mijloc de comunicare in masa. Nu mai reprezinta ce ar trebui. Probabil niciodata nu a reprezentat ... altceva ...
Pe langa asta am aflat ca sexul pune capat durerilor de cap.
Interesant ... femeile care acuza insistent valoarea in cauza se pare ca nu mai au scapare. Gasesc ele o solutie ... oricum ...
Nu asta-i ideea. Asta e mai simpla.
E vorba in general despre dureri de cap ... si cum unii oameni nu mai dau doi bani pe traditionalism ... il confunda cu mai sus-comunicarea aflata in dicutie.
Sau poate nu-i nici asta ...
Nu stiu ... nu m-am hotarat inca ce probleme am ... sincer... voi ati facut-o ?!
Uneori am impresia ca imi creez propriile probleme doar ca sa ma numesc uman ... incredibil de stupida ideologia ...
M-am nascut tembel ... pe cuvant va spun ... da' nu-i asta problema ... un animal tembel e jucaus ... e funny ... eu sunt om si ma sperie ... statutul astfel obtinut imi da responsabilitati si multe puncte dezbatute noaptea tarziu ... cu lanterna agatat prin copaci.
Sunt si extremist ... sentimental in majoritatea timpului ... reusesc insa sa-mi pastrez privirea rece de repugnare vida.
Nu uitati insa ca nu toate masinile au faruri si va puteti regasi adesea conducand prin pustiu. Intre timp, daca nu faceti asta ... opriti cat de des puteti. Aveti locuri destule ... folositi portbagajul eventual. Daca nu atingeti destinatia dorita de autostopist, macar aruncati-i un zambet.
Noapte buna si revedere placuta, de dimineata ... cu cei dragi!
Pe langa asta am aflat ca sexul pune capat durerilor de cap.
Interesant ... femeile care acuza insistent valoarea in cauza se pare ca nu mai au scapare. Gasesc ele o solutie ... oricum ...
Nu asta-i ideea. Asta e mai simpla.
E vorba in general despre dureri de cap ... si cum unii oameni nu mai dau doi bani pe traditionalism ... il confunda cu mai sus-comunicarea aflata in dicutie.
Sau poate nu-i nici asta ...
Nu stiu ... nu m-am hotarat inca ce probleme am ... sincer... voi ati facut-o ?!
Uneori am impresia ca imi creez propriile probleme doar ca sa ma numesc uman ... incredibil de stupida ideologia ...
M-am nascut tembel ... pe cuvant va spun ... da' nu-i asta problema ... un animal tembel e jucaus ... e funny ... eu sunt om si ma sperie ... statutul astfel obtinut imi da responsabilitati si multe puncte dezbatute noaptea tarziu ... cu lanterna agatat prin copaci.
Sunt si extremist ... sentimental in majoritatea timpului ... reusesc insa sa-mi pastrez privirea rece de repugnare vida.
Nu uitati insa ca nu toate masinile au faruri si va puteti regasi adesea conducand prin pustiu. Intre timp, daca nu faceti asta ... opriti cat de des puteti. Aveti locuri destule ... folositi portbagajul eventual. Daca nu atingeti destinatia dorita de autostopist, macar aruncati-i un zambet.
Noapte buna si revedere placuta, de dimineata ... cu cei dragi!
13 februarie, 2008
Timpul , intr-adevar, evolueaza.
Natura iubirii, capatai de ruga,
Os pe timp de seceta,
Si strigarea ultimei virgine.
cum o fi sa mori de iubire?!
E greu, e gramada de amaruri,
Sarutari adanci de apa statuta -
Sau doar sentinta de sinucigas
Alergic la umanizare?
eu as face automate de iubire.
cu fise goale pe margini.
Anunt:
'Drogatii au vandalizat strazile'
Voi, ce parere aveti,
Se exagereaza ?
Ar fi coada, ar fi liniste ...
Anunt:
'-Da, l-am omorat!'
'-Unde erati?'
'-Doza de dimineata, pe la pranz!'
'-Pe motiv ca ...'
Pentru ca ...
Pentru ca intotdeuna pe chitanta -
Pe chitanta scrie
Ca a fost altcineva inaintea mea ...
Noi doar ne adaptam!
Cu dragostea insa ... as face oceane!
Powered by ScribeFire.
07 februarie, 2008
24 ianuarie, 2008
Acolo unde norii isi saruta pamanturile
Si el, spargator de cuvinte,
Si-a ascuns cea mai lunga umbra
Intr-o singura uncie de credinta.
tragic, nemilos, e doar curios,
de slutenia apelor de la apus.
In fiecare dimineata,
Isi crapa teasta si asculta,
Fara urechi, fara scepticism netrebnic,
Clipocitul venelor sale
Sangerand haios apa.
Ii dau tarcoale dorinte, si
Curbele trecutului rotinda,
Saptamani de truda flamanda -
Chipul stramb si seara neinceputa.
Dincolo de gratii, nimic ratacit,
Doar mirosuri voluptuoase
Si trupuri asudate, rasarite
Sub cerul de pe nori.
N-are decat sa-si arunce buzele,
In raul cu spuza, sa le curga -
Sa-i aduca, sarutari adanci ...
Si-a ascuns cea mai lunga umbra
Intr-o singura uncie de credinta.
tragic, nemilos, e doar curios,
de slutenia apelor de la apus.
In fiecare dimineata,
Isi crapa teasta si asculta,
Fara urechi, fara scepticism netrebnic,
Clipocitul venelor sale
Sangerand haios apa.
Ii dau tarcoale dorinte, si
Curbele trecutului rotinda,
Saptamani de truda flamanda -
Chipul stramb si seara neinceputa.
Dincolo de gratii, nimic ratacit,
Doar mirosuri voluptuoase
Si trupuri asudate, rasarite
Sub cerul de pe nori.
N-are decat sa-si arunce buzele,
In raul cu spuza, sa le curga -
Sa-i aduca, sarutari adanci ...
21 ianuarie, 2008
20 ianuarie, 2008
18 ianuarie, 2008
Zahar tos
Mult prea dulce
e curbura coapselor tale,
amara la atingere,
infinita.
Mult prea dulce,
e glasul tau soptit,
care ma cheama sa mor.
Mi-am saracit buzunarele,
pentru umblaturi in bazar.
n-am stare si doar pofta
neinduplecata.
si tot caut fara sa gasesc,
indulcitori.
e curbura coapselor tale,
amara la atingere,
infinita.
Mult prea dulce,
e glasul tau soptit,
care ma cheama sa mor.
Mi-am saracit buzunarele,
pentru umblaturi in bazar.
n-am stare si doar pofta
neinduplecata.
si tot caut fara sa gasesc,
indulcitori.
Powered by ScribeFire.
10 ianuarie, 2008
Echo
Am sa mor curand,
cu bratele deschise,
cu ochi stinsi,
imprastiati departe,
prin culise.
Sevrajul imi va fi
ultim asternut,
cu ros de mai brodat
pe margini.
Duhnesc a sange cotropit.
Am sa realizez trufas,
iubit, sarac, sau alungat,
ca am zarul spart.
ver 1
cu bratele deschise,
cu ochi stinsi,
imprastiati departe,
prin culise.
Sevrajul imi va fi
ultim asternut,
cu ros de mai brodat
pe margini.
Duhnesc a sange cotropit.
Am sa realizez trufas,
iubit, sarac, sau alungat,
ca am zarul spart.
ver 1
Abonați-vă la:
Postări (Atom)