23 octombrie, 2011

De mult plecatele simţiri

Am un zumzet în mine ...
Cu mult zâmbet şi ochi mari deschişi
Sunt un flutur, sau poate bondar somnambul,
Ba nu ... sunt un ... un ... doar mic.

Am şi o pofta în mine!
Cu urechile mari, ciulite,
Sunt o limbă de ape
Semeaţă şi blândă -
Răsfrântă într-un vârf despletit.

Şi sunt ... sunt chiar uimit!

Ravaşit cu trupul, şi marea ce-mi rupe suflarea,
Încă mai zbat ca un peşte fără de aripi, şi încă tot port
Şi tot port bălegarul spre mal.

Am o durere atât de dulce
Cu patos şi lacrimi bizare,
Sunt eu, mic şi zburator
Rumen la faţă,
Sunt un dans călător.

Şi doar mai am un gând horopsit:
Să-mi ard amarul într-un chibrit,
Şi să mă bucur ca un fiu risipit:
Că sunt ... sunt chiar fericit!

09 septembrie, 2011

Câteodată, atunci când plâng.

Nu mai au spicele taine,
În vremuri de toamnă însorită -
Iar poeţii fără rimă, îngânaţi,
Se uită la bălţi cum se risipă.

Chipurile, gri, afundate-n namol,
Sunt suflate-n dar de noapte,
Să scalde câmpiile rugină.
Să rupa tăcerea, s-o înşoapte.

E mereu aceeaşi zi din ani,
E toamnă.

31 mai, 2011

Metamorfoza Punctului


-undeva inainte de septembrie 2003
 
Semn de inceput:
de oare timpul ar avea maini
ar putea sa ma vindece?
de oare timpul ar avea suflet
mi-ar simti durerea?
de oare n-ar mai fi nimic
as mai exista?

Povestea lui, si-a mea:

in tot acest praf tacut
nu simt decat un punct;
un punct care se destrama
clipa de clipa...
si ramasitele lui se plimba
anxios
in jurul centrului sau,
care e tot un punct.
si tot asa pana la
o infinitate de puncte.
si punctele astea fuzante
se sparg unele intr-altele
nascanda, murinda, renascanda.

Un ciob de realitate:

dar ochiul adevarului s-a fost spart si el
in mii si mii de cioburi amorfe;
si toate au cazut pe-acest Pamant.
Am ridicat unul,
poate singurul care-a mai ramas nepatat
de pacatul minciunii,     
si umbra mi-a curs lin
in amintirea celui ce-a fost.
si iarasi am ramas singur
printre
aste statui fara de chip.
tac.da!tac!mi-e frica sa ma
infrupt din placerea sunetului;
sunt nebun oare? nu cred!
si ploaia ma-nconjoara
cu ale ei spinoase picaturi,
ce se sparg alene
in podeaua nemarginitului abis.
se sparg, una dupa alta,
in puncte stinghere.
punctele sar pretutindeni,
dar mai ales pe mine.
ma pateaza, le simt durerea,
imi vine sa strig...
si chiar asta fac:
mi-e frica!
taci!-se-aude o voce departata.
si totusi, mi-e frica!
taci, am zis!aceeasi voce.
privesc in gol de prea mult
timp pierdut de omenire,
asa ca a treia oara
imi duc glasul pana la Cer:
mi-e frica...!

nu se mai aude nimic.
gafaitu-mi arde si
viata care a mai ramas.
tremur din toata fiinta-mi
blestem adus lumii lui
Nemesis.
sunt ud!
si apa asta seaca se prelinge
printre punctele care s-au agatat
de mine.
sunt dependent de ele
din cap si pana-n picioare.
nu mai vad, aud sau simt
sunt obosit...
obosit de verbul "a fi"...
si de-atatea puncte
care se zbat intr-o nemiloasa
risipa de existenta;
pentrui a fi observate
doar atat...

si de-i va fi mormantul flori,
sau Cer, sau Pamant,
ori de ce nu, Foc!
tot punctul va sta la al sau capatai!

30 mai, 2011

Iremediabil( undeva inainte de februarie 2004)


O piesa de sah
Figureaza
Pe tabla
Pustie si acra.
Patru sobolani,
De alb si negru,
Vor sa se dea jos
Si nu stiu cum.
[nu I-a ajutat nimeni
sa se urce…]

Respingerea ipotezei ca eu nu sunt plictisit
Nu e deloc elocventa;
Se prea poate, dar nu e binevenita.
Figurile de sah m-asteapta suparate
Pe foaia in patrate,
Se plang ca nu vreau sa le joc.
Banale mutari se-agita in zare,
Pana si zumzetul
Gazelor
E un real stres parvenit.
[gandul meu e departe de-aici
si nu stiu daca ma voi
intoarce vreodata in asta viata]
irepetabil manunchi de fire nervoase
se rup necontenit pe securea durerii-
silabe in plus; nici nu mai stiu
…sa mai scriu.

Inchisoare vietii mele(undeva inainte de august 2003)


Patru scanduri,
Patru piroane,
Am coborat la
…trei indoituri
De gust amar,
Atat am;
In rest…
Cuvantul magic:
Plictiseala!

Vad un pom
Incalcit in propriile
Lui seve otravite,
I s-au ars crengile
In gramada de
Lucruri fara sens.

Casuta, de pardoseli
De buget ieftin
Si abisal de
…gaurit,
Sta subreda si tacuta
Printre mii de guri
Intepatoare.

[ma uit la mine
Si-apoi la frigul
Din jur,
Mi-e scarba de
Ce-as putea
Sa-nsemn]

Se-nchid luminile
La fiecare fereastra
Acoperita cu ignoranta
De prost gust,
Benigna stare de
Inconstienta!

Sunt opresat
De convingerea ca
…nu se face
Compot din corcoduse.
Si asta nu-I nimic:
Cuvinte distinse se aleg
Printre cele de joasa
Tensiune…
Sunt revoltat!

Gratii de buna purtare
Le gasesc la tot pasul;
Bine ca nu dureaza o
Vesnicie!

Nu stiu cine le-a pus,
Dar oglinzi in care
Ma vad eu, cel ce nu
Stiam ca sunt,
Ma infuleca in fiecare
Actiune de exteriorizare.

As vrea sa plec departe
De mine,
[Sunt un las!]
Dar vreau sa ma cunosc,
Pe cat cu putinta sa vad
Ce masca port.

Si-ntotdeauna sfarsesc
Cuminte pe-o banca,
In miez de noapte.

Acum mi-aduc aminte:
Fir-ar, am gresit!

Stare de fapt

Ma-mbat in dezmatul de matasa
Si vars podoabelor de-argint
Vinul ros batut de picioare.
Am cautat o gheara sa-mpung
Si n-am gasit.

M-a zarit apusul trudind,
Si-au coborat neamuri de iarba
Peste zbaterea ultimului picior.
Am cautat un mar sa-l mananc
Si am cazut.

Insemnarile unui calator

Si-as vrea sa mor cinstit
Si-am sa mor departe;
N-as vrea mor grabit
Dar am sa mor pe timp de noapte.

N-as vrea sa mor singur
Si cu focul stins in vatra,
Fara nimeni, in straini.
Si-am sa mor negraitor de soapte.

Si-as vrea sa zambesc
cu moartea adusa-n brate,
sa ma duc la capat,
si s-aduc la toti iertare;
as vrea sa mor cu dintii mei de lapte,
si cu privirea-nceata,
sa vad clipele tot duse,
sa vad oameni cu mainle curate.

Dar am sa mor aproape,
Si dus pe ganduri roase,
Si-am sa mor vorbit de vorbe
Si cu rasetele sparte.

Zambetul Cameliei De Prin Poteci

sa-ntreb, oglinda, unde e tropotul pasilor de aldat?

si cand degetele tampe
mi se scurg in rit farmat,
te imbratisez in palme,
si te scutur, resemnat.
te iubesc, zambet
te cutreier
te ador
te ard...
===========================
te ard sa nu-mi ramana decat dor.
============================
serenade pe sub tampla
si ganduri in buchete rosh-amar,
si-mi par toate dale de piatra
mirare pe sub ziduri de catran,

prea multa biruinta
printre ziduri de ghetou.
prea multi pasii fara tina
si timpane sparte in ecou,
demisionez in zale de surdina.

nu cunosc seninatate
doar temeri-soapta din eter!

si te iubesc, pe tine, floare
pe tine sa te tot privesc.
si te ador , pe tine, zambet
pe tine, sa te tot zambesc!

Nenumitei

si ochii vii poarta torte.
ei aduc mortul taras prin tarana,
si nu se mai termina strigatul!
doua stane de piatra ma-ngana;
iar el,
stapan peste vaile plangerii,
se-ntoarce sa zbiere: nu stiu!

sunt mort printre ganduri moarte
si din iad odios
rapesc al mortii rod...

eu, trupul meu, singuri,
pe-un caldaram de ziduri
zdrobite de dor.

departarile canta,
si glasul se pierde in nori
uit cerul cazanda
si-l las sa ma-mbie
sa ma poarte, sa mor
sa iubesc...
peste revarsari de zori-
maine, a mai trecut o zi.

si-atingerea ta
o desfat in roua,
si ma curge departe
de pamant.
ochii tai rup tacerea,
ma-nfioara atunci cand
ii simt.

tresar stelele pe cer,
cand
ne-adormim unul pe altul
si dansam dusi de vant;
se-ntorc pamanturile
se cutremura Tartarul
durere, ospat, amagire
necuvant.

ma privesti, si tot ochii,
dusi la panda,
cu mainile ma spinteca,
ma soarbe, n-am scapare
duhnesc a iubire,
zac nepierit si fara suflare.

tacut, pulsez intru tot
pentru tine,
ale tale magaieri le cuprind,
m-adap cu nesat, si, zambind,
te-asez deoparte, s-auzim,
indepartatul divin.

fii blanda, chip, adiere,
de ma mai tine inc-o tacere,
sa te miros...

si-am luat-o de mana, s-avea ochi frumosi.

Curăţenie de primavară


Şoapte,
În căutare de urechi
Ce orbesc uitate-n sunet,
S-au pornit să-mi spună
Că trebuie să fac,
In casă, curat.

Şi-am pus
Masa pe scaun
Şi scaunul pe masă;
Fereastra pe jos
Şi podeaua în perete
Becul ars sub covor
Şi televizorul atârnat
De tavan.

Lagune de uşi
Se pierd întrebate
În colţuri.
Pereţii nu mai au
Unde se-ntâlni.

Şi-apoi am măturat
Înainte şi-napoi,
Colb de perdea
Şi mucegai.
M-am înecat
Şi-am leşinat.

Când m-am trezit,
Mulţumit de aste
Tablouri uscate,
Mai arunc o dată
Cu ceaţă  în ele
Şi ies în grădină.

Şi-mi privesc locuinţa
Cu băgare de seamă:
“-Hei, dar……
Nu se poate!
Iar am greşit casa?”

Curatenie de vara

spalam pietrele de moara cu
bratul stramb si stang,
aveam ochii pregatiti sa urce,
sunt urat si sunt urat...

stergeam genele de praf
si tot ce-mi ramaneau,
rand pe rand se prapadeau
si-mi scaparau ochii la
mormanul de pamant.

chemare, ce refren ciudat,
imi tot rasuna sangele din mana
dau venin, si-l dau, se-ntoarce
cazuta-i rama pe sub dealuri
iara culorile se-ntrec baltind.

bucata mea de carne
ramasa sus pe epitaf
ascute peretii dati cu var-
e casa mea, e loc si timp
e van.

26 mai, 2011

Monolog omului din mine

Sunt eu, cu timpul scurs prin trup si apa
Si vantul rupt peste durere si oasele pustii,
Si sunt doar eu, cersetor la vama
Umblator al secilor campii.

Sunt amator de zambete si clovn,
Si clovn tamp cu lacrimi ude.
Corn cu inorog in frunte,
Toate au fost, si toate-s duse.

M-am revazut acum mult timp
Pe cand sarutam adanc fara sa stiu
Si cotrobaiam prin tinereti zidite.

La naiba cu tineretea, sunt inca tanar
Si visez inca, si inca sarut ...
Ce-i drept cu rost ascuns
Si lacrimi seci fara raspuns.

Hai sa nu mai pierdem timpul.

Nu-mi vorbi, nu mai spune nimic
Am sa-ti vorbesc eu, cel cu pacate,
Cel cu bucuria unui suras,
Al altui suras, al altui om.

Am uitat sa ma ascult si m-am pierdut
Printre scrum si fumuri de de-altadat'.
Inca deplang seninatati ascunse
Inca mai cersesc speranta ...
 
Omului din mine.

27 aprilie, 2011

Subtitrare unui film mut

Amor, amor, pretrecere surdă.
Prelinge-mi licoarea pe buze,
Iar pe sub trupul unduit de trudă,
Aşterne-ti şoaptele murdare.

Amor, amor, dulău fără urmă.
Orbit de mirosul de sânge,
Mă muşti, şi-mi gaseşti păcatul ispită,
Alergi şi alergi fără noimă,
Doar cu sete şi poftă nebună.

Amor, amor, nemesis şi umbră.
Încă păstrez sărutu-ţi pe frunte,
Şi-ascult de chemarea absurdă.
Iau vechiul stindard şi-l aprind,
Să-mi ţină de urât sus pe munte.

Amor, lasă-mi tarul să cadă,
Cu flori şi morminte laolaltă,
Şi manjeşte-mi chipul sa râdă.
Cu însemn ca aş avea de ales...

21 decembrie, 2010

Povesti de somn adanc

A fost odata cand,
Departe, dus de vant -
Iarba imi parea zapada,
Iar din lanul de gunoi
Croiam clipe de tagada.

A fost odata cand,
Am zacut plangand -
Fara lacrima, fara duhoare,
Doar pacatele amare,
Curgand - gand peste gand.

Am fost odata, cand
Lumea era prea mica,
Era tampa, si inghesuita -
Suflam greu si scuipam pesti,
Zburatori printre zapada.

Am fost si inca sunt,
Doar umbra pe pamant,
Stingher cu zambet stramb -
Pierdut prin gheturi aspre.

03 noiembrie, 2010

Hotarubi

Lumini galbene
Apar şi dispar din nou -
Licurici pe câmp.

Takibi

Fum negru pe cer -
Sfârâie necontenit
Tăciunii încinşi.

Kōraku

Burniţă deasă
Peste frunze galbene -
Prima ninsoare.

11 martie, 2010

vreau primavara si roua pe nas,
vreau sa dorm lipsit de noima,
cu ochii imbujorati de culori
si ganduri scaldate in soare.

unde esti flutur, unde te duci ?
nu auzi dorul cum topeste inghetul
si inima ce sta sa rupa matasea ?
unde esti flutur, de ce nu mai vii ...

iti vreau sarutul inapoi,
sa-mi umezeasca lutul din chip.

08 martie, 2010

Te caut ... te caut
Si nu pot sa uit
Ultima suflare a dragonului baut,
Ultimul strigat manjit de amurg,
Ultima deriva, ultimul sarut.

Te caut ... te caut
Printre insemne ciudate
Sap si tot sap dupa lacrimi uscate,
Nimeni nu mai rade -
Aud doar caruselul departe,
Cum se pierde si arde.

05 martie, 2010