http://1x.com/

OneExposureDOTCOM

Recunoastere in sine

Sunt eu, un copil mic si plangacios.
Da-mi o sansa si-am sa vars si pentru tine.
Fara rost, fiori si necuvinte.

As vrea sa-ti cuprind chipul cu sarutari adanci

De vei mai veni,

Iti voi saruta gura si amintirea-ti o voi pune la capatai.

De vei mai veni,

Spune-mi ca ma iubesti, si iti voi cere iertare sa te uit.

De vei mai veni,

Sa nu te mai intorci-

Sunt prea multe cruci sub pasii tai.

“Iubeste-ma bine”

“Iubeste-ma bine”, spunea Damien Rice intr-unul din minunatiile sale.

Pe de alta, parte Praga il scoate din minti.

N-am inteles niciodata de ce ma tot rup in doua, cand e vorba de iubire. Iar de iubit bine nici nu-mi pot aduce aminte. De asemenea sper sa vad Praga, dar visez cam mult …

Pe mine muzica ma rapeste si ma duce intr-un loc in care ticaitul aduce reverbul sau catre mine. Iar eu il primesc ca si dar nepretuit.

Ma pregatesc mereu de razboi, si nu stiu de ce o fac, dar nefiind nimeni sa-mi primeasca furia, arunc palmele nedospite inspre mine. Si se lipesc, pana la urmatoarea flacara de razboi.

Inca n-am gasit ce cautam, si probabil n-am. S-o fac fara stirea destinului, ar fi inselaciune curata.

Aceste ziduri din mine mi-au sapat mormant adanc. Spre norocul meu, Pamantul e rotund. Din cand in cand, zambesc si pentru mine, e darul meu pentru cei ce ma iubesc, si mai ales pentru cei pe care ii iubesc.

Cand ma uit pe geam, pe drum, si-l vad gol,  as sfasia tarana pana la zenit.

Stai numai sa ies pe partea cealalta, si n-am sa renunt.

Atunci cand sunt jos, pe subt teii fara flori

Stai sa-mi sterg ochelarii …

Da, ca de fieare data i-am manjit de aceleasi zdrente pe care le purtam si prima oara.

E rece afara, desi m-am imbracat – in orasul dintre vii n-a fost atat de pustiu niciodata. Si-acum sunt inconjurat de fete personale, cat pot din ei sa-mi imprumute mie.

Stai sa-mi sterg nasul.

Dupa cum spuneam … e frig afara. De-un timp incoace nu mai simt nimic, si ma incearca un gand nebun sa nu mai simt deloc. Pentru un timp, e cel putin sanatos.

Nu cunosc pedeapsa, ci mai degraba amagire. Doar spatii goale imi apar in cautarea inspiratiei. N-am cuvinte sa arat lumii ce simt. Stiu, nu citesc destul, dar refuz incapatanat sa-mi perpetuez inconstienta. Acoperit la unison de rumoarea publicului meu si de partida de noroc la care tot pun bilete, ma declar independent, desi imi pare ca doar ma prefac.

V-am mai spus deunazi, sunt confuz, pierdut.

Miroase ceva pe langa mine. Am cuprinzatorul sentiment ca sunt florile de ieri, insa doar copacul stie el singur si cu cracile lui goale.

Homofobia este o mare problema a zilelor noastre, ca dealtfel foamea, adoptiile ilegale, razboiul, analfabetismul, prostitutia, saracia si razboiul. Sunt toate complimente aduse evolutionismului. Educatia insa, care si aceasta ne lipseste, le-ar putea rezolva pe toate. Litera cu litera ke-am putea strabate pe toate si intelege mai bine. De asemenea, HIV a omorat multi oameni, si nu s-a oprit, iar copii se nasc intr-o lume confuza.

Nu-mi pot lua ochii de la ea, si inca o aud. N-am fost niciodata impreuna pe cand teii erau infloriti dar as vrea. Si nici mintea nu pot …

Cu degetul la tampla

Nu vreau sa par sinistru dar in nenumarate ocazii am incercat sa ma complac crizei de identitate si sa-mi pierd curajul, si-asa putin, de a fi eu, sau poate oricare altcineva.

Nu cunosc pretul vietii si cateodata lucrurile astea ma inspaimanta, si ma doboara. Eu, mai inainte de toate, pretuiesc timpul, dar timpul, ca si notiune abstracta si absolut subiectiv- relativa a fost propus rasei umane nu pentru a contempla la ratiunea de a fi ci pentru a trai ratiunea de a fi. In acest caz, total particular, ma refer la lucrurile marunte si fara importanta. Care sunt astea?! Aici m-am cam pierdut.

Depinde. Uite, de exemplu, am gandit mare si fara sa-mi dau seama,  am ajuns sa fiu mic. Aici a intervenit societatea si felul ei de a-ti servi senzatia ca pulsezi.

M-am gandit la crima, pedeapsa, zambet, iubire, dispret, frica, necuvinte, atingere, sclipire, patos, regret, pervesitate, patima, uitare, neputinta, iubire, ura. Le-am trait pe toate, sau cel putin asta cred. N-am inteles inca faptul ca eu sunt unul, si ele, pretioasele aspecte ale vietii, sunt multe si grele,si amare si mai ales grele. Acum insa, mi-e frica sa recunosc ca sunt pierdut. Duc singur lupte insuportabile, cu mine insumi.

Daca ar fi stiut cineva cate crime am facut fara scuza, m-ar plezni ca sa ma trezesc.

Lasand insa vantul sa culeaga ce mi-a mai ramas, te intreb pe tine ce te face sa ticai. Mereu m-am intrebat asta, cu sau fara voia mea. Din pacate am un creier confuz care gandeste mai mult decat poate. Din pacate … Din fericire imi simt regasirea aproape- si ca sa nu uiti, te mai intreb odat’ ce te face sa ticai. Da, pe tine …

Stii doara ca este extrem de important in minunatia asta de viata sa ticai. Cum, dara nu stii … Nu sa-ti ticaie inima sau ceasul, astea sunt neimporatante.  Sa spui cu ochii pe cer, eu ticai. Eu, adica tu, am picioarele in tarana, printre fire de iarba pustii, ticai odata cu stelele. Stii ce, declar in unanimitate ca iubirea nu exista, e doar un tragic cuvant inventat pentru noi, cei pierduti. Dar exista ticaitul. Nu e iubire, adica simtamant si nici onoruri si salve indreptate catre ratiune, este trupul gol al unui zeu ratacit printre stele.

Stii tu, intalnesc multe zambete, de cele mai multe ori incarcate de eroism social, fara responsabilitati interioare. Eu m-am chinuit sa zambesc in poze si nu am reusit, imi iese un fel de crancet stupid. In fine, ramasesem la faptul ca tu nu zambesti destul. Nu numai pentru tine, ci si pentru altii. Eu, si asa pierdut, inca incerc sa fac asta. Ce-ar fi sa incerci …

Stiu, e stupid si ridicol, dar, revenind la ticait, zambetul sincer e combustibilul. Orice are nevoie de combustibil, e o lege a naturii. Chiar si eu am avut. Am 3 benzinarii in zona unde locuiesc. Si ca sa vezi am uitat sa ma incarc. Stupidul de mine … Voi sa nu faceti una ca asta.

Fir-ar, m-am pierdut in detaliii …. hai pe maine seara, ca da mai bine la public. Sa fiti iubiti!

Pentru SnowFall

Dependente sociale.

Greseala de tipar

Ma gandesc profund la cele intamplate si nu le gasesc niciun sens.

Zambesc la fel de profund cand ma gandesc la cele neintamplate si nu mai vreau sa le gasesc sens.

E ciudata viata, iar noi, cei “surghiuniti ”s-o traim , suntem niste carcotasi pagubiti de propia nesiguranta. Chiar si atunci cand nu facem uz de acesta din urma …

Cred, si nu sunt sigur cand o spun, ca mi-a dori sa fi fost sociopat … tocmai am aflat ca le lipseste o parte din materia cenusie din zona responsabila de constiinta. Oricum, si in cazul in care as avea mai multa decat acestia, nu mi-a folosit la absolut nimic.

Cuvantul isi pierde din putere in ultima vreme, il vad degradandu-se in cercuri tot mai influente. Perspectiva unei vieti mai bune il obliga a fi folosit la noi si noi mijloace de manipulare in masa. Se incearca urcarea proletarului in rang de prim ostean al societatii secolului 21.

Fara doar si poate, contand pe puterea altora de a intelege, ne subminam propria identitate, dar pe de lata poarte eu poate suntt prea mandru sa ma pot alinia in plutonul noilor umbre.

Apropo, nu stiu daca ti-am mai spus, dar raul nu exista ca si entitate, este doar un produs al omului, care sa explice, spre multumirea sa, lipsa acelui procentaj de materie cenusie.

Sa nu uit … sa te onorez … fereste-te de colturile intuncate ale mintii … va pot aduce, dupa caz epuizare sau complicitate la ura. Mintea umna, conglomerat si forfota de sentimente putrede si semnale electrice de adaptare, este un loc periculos.

Zambiti si prosperati in cuvinte, dar mai ales nu uita sa imbratisati frumosul…

sa nu va aruncati hainele, sa le saditi, si sa creasca ochi sa va vada!

sa nu va aruncati hainele, sa le saditi, si sa creasca ochi sa va vada!

"acele 3 cuvinte,
spuse mie, nu sunt de-ajuns..."

hai sa murim in ploaie.

hai sa pierdem timpul, tinandu-ne de maine,
sa urcam pan' la templu,
si sa zacem cu privirea in sus.

sa ne cuprinda iarba, printre piei,
si sa ne gadile talpile cu surasul
unui nou rasarit.

sa castigam timp pentru cei ce nu mai au,
sa le ducem flori la botez,
si cunune pe ochi.

sa ne impartasim palmele intr-o alta
revenire.

sa uitam timpul pe care l-am castigat anost,
sa plangem caldura strecurata pe la coltul
lacrimilor din amurg.

hai sa ne pierdem, sa ne imbratisam,
s-aducem duiosia celor ce nu mai aud,
in dar, celor ce nu mai vad.
iar pe acestia sa-i plimbam legati,
printre florile de mai.

sa radem.
sa plangem.

sa ne regasim - printre noi.

Intro sticla aflat-am adevarul

ma simt conjurat de lumi paralele
si gand, cuprins cu sufletu-n ele
mi-e foame si sete in carne, departe
de ceea ce sunt, sunt campuri desarte.

si-o lespede cata sa rupa tacerea
ma urla si-mi zdrangane-n cap
rugi apuse,
crapas-ar tot nisipul, in numele meu
s-amuteasca!
nisip peste pietre, litere-amare
ma-ngroapa in mare, m-acopar in sare
si tot ce-am visat, pulbere, dor
ma aprinde pe deal, si eu mor.

gasesc alinare pe strada-n, gunoi
doar acolo praful ma-mbraca, ma spala,
doar acolo firea mea curge suvoi.

cules-am o sticla sa dea-n mine navala!

Germen

Gasesc Moartea cumpat de simturi ascunse,
Ca fragezimea unei dimineti plina de roua -
Cu pasi satui de pamantul ros de mai,
Si vantul purtator de ganganii sangerii.

Am zburat cu ciubotele si mai sus de dealuri,
Si cu acelasi nesat am cutreierat frunzarisul
merilor.

Gasesc Moartea cuprinzatoare.

Si numai de-as avea brate destule,
Mi-ar gasi zambetul, pat de cununie
...

Yaryō (Haiku)

Zumzet de greieri -
Numai tăcerea nopţii
Dăinuie în rest.

Natsu kusa (Haiku)

Fire de iarbă -
După ploaia de astâzi
Oleacă mai verzi.

Hiku tori (Haiku)

Şi iarăşi zboară
Spre alte firimituri -
Porumbei ciudaţi.

poza la minut

fiecare osanda si-a spus cuvantul,
si s-a petrecut intocmai cum a ras clovnul,
istovit sub fete triste.

e o umbra la coltul strazii,
arunca un lemn prins de ate
inainte si-n apoi,
cu susul in jos si fata pe dos.

de-i calci privirea,
te opreste fara refuz,
si te cere sa sufleci mana.
si-atat.

isi opreste jucaria,
iti da drumul sa pleci incotro te duci,
apoi scoate carnetul alb-negru si scuipa
o noua foaie.

si cu ranjetul tau si timpul meu,
mai insemneaza clovnul o scrijeleala.